,,După puseurile de la începutul anilor `90, astăzi unionismul este o latență, prezentă în populație, în procente greu de sesizat, mai ales cu instrumente calitative gen sondaj de opinie, o latență care, pentru a deveni manifestă, are nevoie de contexte favorabile”, a declarat prof. dr. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române (ISPRI), în cadrul unui interviu acordat publicaţiei Timpul.
– Domnule Dungaciu, a trecut suficient de mult timp ca să putem evalua „la rece” evenimentele de la Bălți. Cum apreciați inițiativa unioniștilor de a organiza un marș în capitala de nord a republicii?
– Aveți dreptate când spuneți că a trecut o perioadă în care lucrurile se văd mai clar… Și eu cred că lucrul care se vede cel mai bine acum este că evenimentele de la Bălți ne spun cele mai multe lucruri nu despre unioniști, așa cum a discutat cam toată lumea, ci despre… comuniști! Aici văd eu miza politică a marșului și a efectelor sale. Despre asta e vorba și despre asta va fi de aici înainte. Este vorba despre confruntările din partea stângă a eşichierului politic din RM, despre bătălii interne și lupta pentru supremație între diverse facțiuni stângiste.
– Mai concret, la ce vă referiți?
– Spuneam în ultima discuție de la TIMPUL că marea dramă a partidulețelor de buzunar care se înghesuie acum pe stânga extremă este că nimeni nu le bagă în seamă, pentru că nu are de ce. Nimeni nu votează copia când are la îndemână originalul! Și pentru că PCRM acoperea tot palierul, de la rusofonie/rusofilie la patriotism iredentist „moldovenesc”, nimeni nu avea loc pe stânga. Exemplul cel mai bun este al grupusculului lui Dodon, care e ca o sticlă cu un mesaj înăuntru aruncată în mare. Plutește pentru că o duc valurile și curenții, fără să aibă nicio direcție proprie. Ei bine, de data aceasta, la Bălți se consemnează o primă posibilă breșă. Ce a făcut unul dintre reprezentanții unui alt grupuscul, anume Șelin, profitând de acest marș sau ajutat de el, este să revendice pentru grupusculul său un segment de electorat concret, respectiv minoritarii ruși radicali și șovini, pe care vrea să îi atragă într-un proiect politic. Sigur, aceștia nu sunt nici pe departe toți rușii, sunt un segment din ei, nu e clar cât de semnificativ, dar care poate deveni electorat, dacă mai este alimentat de marșuri de genul celui de la Bălți și de fonduri venite din direcția lui Șelin. Dacă sunt de la el sau de la alții, asta e o întrebare bună, vom vedea mai târziu…
