Împânzit de steaguri nemțești, Chișinăul, la patru ace, a așteptat-o pe dna Merkel. A încercat să fie drăguț, calm, ba chiar și-a ascuns un zâmbet în colțul gurii. Undeva, parcă, era un pic stresat. De ce? Pentru că s-ar putea ca această vizită, pe care unii o văd drept una de control, să ne găsească cu temele nu prea bine făcute. Și-atunci, ne primi darurile? Da, am fost îndrăzneți și ne-am permis și astfel de gânduri. Dacă unii le vedeau sub forma unei soluții pentru problema transnistreană, alții se gândeau la o mână care ne ridică și ne aduce mai aproape de Uniunea Europeană.
Au țintit fiecare loc unde ar putea da ochii cu dna Merkel, s-au înarmat cu drapeluțe, au strâns aplauze și i-au spus: „Bine ați venit!” și „Willkommen!”. S-au simțit importanți atunci când aceasta le-a strâns mâna, împărțindu-le zâmbete.
Discursul public al cancelarului i-a adunat în incinta Palatului Republicii pe cei interesați, dar și pe cei mai puțin interesați de evenimentul cu pricina. Atât laudele pe care aceasta le-a făcut în adresa noastră, cât și abordarea problemei transnistrene n-a captat atenția publicului. Fiecare a preferat să vorbească despre cum i-a fost ziua sau ce mănâncă la cină. Moldovenii aveau nevoie de un motiv pentru ca să se adune și să mai povestească, iar cum Merkel le-a oferit această ocazie, de ce să nu profite?
Doamna de Fier a Europei pleacă acasă chiar în această seară. Mâine e 23 august, iar ea își cunoaște istoria.
