I.P: Domnule Badea, vine toamna, iar toamna se numără bobocii. Se numără şi cei 5000 de elevi şi studenţi basarabeni care beneficiază de burse din partea statului român. Spuneţi-ne, este monitorizat în vreun fel rezultatul investiţiei pe care o face statul român în acest sens? Care sunt oportunităţile de care pot beneficia tinerii basarabeni care îşi încheie studiile în România?
V.B: Ei se pot întoarce să treacă Prutul să lucreze numai dacă Republica Moldova este atractivă pentru ei. Este exact cum se întâmplă şi cu românii care pleacă la muncă în străinătate. Românii care se ar dori să rămână în Romania să lucreze trebuie să aibă o opţiune. Ei trebuie să-şi găsească de lucru aici şi trebuie să simtă că dacă muncesc aici vor trăi mai bine. Dacă ei nu au această opţiune, evident că pleacă oriunde doresc. Desigur că pot exista tot felul de modalităţi de a-i determina să se întoarcă, dar ar însemna să-i constrângi să facă acest lucru şi nu ştiu dacă va fi posibil. Bună parte dintre absolvenţii basarabeni rămân în România, alţii, foarte puţini, se întorc în Republica Moldova şi destul de mulţi pleacă mai departe, în Occident. Bineînţeles, în cazul în care au cetăţenia română. Cei care nu au cetăţenie, evident că se întorc acasă. Interesul nostru, al tuturor ar fi ca aceştia să nu migreze, să se întoarcă acasă şi acolo să poată să construiască într-adevăr o societate europeană şi o societate care să poată să-i ajute pe ei şi părinţii lor să trăiască mai bine. Problema este însă că, dacă Guvernul Republicii Moldova nu poate să le creeze un context favorabil întoarcerii, noi nu îi putem obliga de aici să plece într-o parte sau în cealaltă. Nu avem cum. Nici măcar contractual. Nu avem cum să facem acest lucru pentru că aceste burse sunt burse oferite de statul român fără nici un fel de condiţionalitate. Să zicem că un basarabean a terminat Dreptul aici şi eu îl condiţionez să se întoarcă acasă şi el acolo nu are cum să îşi exercite meseria şi trebuie să-şi reprime tot ce a învăţat aici, se întoarce acasă şi devine agent comercial pentru o firmă de produse cosmetice. N-a făcut nimic. Înseamnă că efortul meu oricum s-a stins şi atunci evident că Guvernul Republicii Moldova trebuie să creeze nişte instrumente care să le asigure lor un context favorabil de exprimare a tuturor cunoştinţelor acumulate în România.
I.P: Şi odată cu venirea elevilor şi studenţilor din Basarabia se activează şi aceste organizaţii de studenţi şi elevi basarbeni cu varii denumiri şi interese. Totuşi, se vehiculează această expresie de ,,ghetoizare” a lor, referitoare la asumarea unei identităţi distincte faţă de cea a populaţiei majoritare, inclusiv prin utilizarea expresiei de ,,basarabeni în România” în cadrul denumirilor acestor asociaţii.
V.B: Asta nu e o idee sănătoasă, dar aici cei care trebuie să înţeleagă acest lucru trebuie să fie pe de o parte organizaţiile lor reprezentative, pe de altă parte organizaţiile studenţeşti ale românilor de aici. Ar trebuie să încerce să şi-i aproprie mai mult. Mai mult decât atât, atunci când se fac cazări în căminele universităţilor trebuie să ţină cont de un singur lucru, că toţi aceşti elevi sunt români şi nu cred că ar deranja pe nimeni să stea într-o cameră de cămin doi români de dincoace şi doi români de peste Prut. Dimpotrivă, exact cum spui şi tu, eu cred că s-ar putea ajunge mult mai rapid la conştientizarea unei identităţi comune. Dar actorii care stabilesc foarte clar această atitudine sunt pe de o parte asociaţiile lor reprezentative, pe de altă parte asociaţiile reprezentative ale studenţilor români de aici. Din câte ştiu, ei au un dialog până la un anumit nivel, dar într-adevăr, la sfârşit se ajunge totuşi la o auto-enclavizare care nu este bună pentru nimic. Dimpotrivă. La un moment dat riscăm să ne trezim noi, poate, ca prin indiferenţa noastră sau comoditatea noastră să determinăm o asemenea enclavizare. Noi i-am sfătuit ori de câte ori am putut, în cadrul oricărei discuţii purtate cu ei, să stea împreună cu românii, să vorbească cu ei, pentru că s-a văzut de multe ori că atunci când se integrează mai bine în mediul studenţesc românesc şi evoluţia lor, chiar şi cea profesională ulterioară este pozitivă şi evident că dă rezultate. Dar cu siguranţă va fi mai mult de lucrat. La nivelul nostru, permanent a existat această recomandare. Chiar eu am făcut această recomandare, ca ei să încerce să rămână împreună şi să nu aibă evoluţii separate faţă de cei de aici, din România. Dar este o chestiune, repet, care ţine foarte mult de modul în care asociaţiile lor reprezentative înţeleg să ii aproprie sau să ii despartă şi evident, de ce nu, şi de politica pe care o au universităţile, rectoratele universităţilor din fiecare localitate unde studiază basarabenii. Basarabeni sau bucovineni, sau români din Serbia. Situaţia este cât de cât mai favorabilă în ceea ce priveşte integrarea tinerilor basarabeni. E puţin mai complicat cu tinerii timoceni, cu românii timoceni la Craiova sau la Timişoara, sau chiar la Bucureşti, pentru că sentimentul aceasta de auto-izolare este mai pregnant la ei decât la basarabeni. De exemplu dacă vine un timocean şi stă de vorbă cu un student de aici din Bucureşti se simte complexat şi atunci preferă să nu mai intre în comunicare cu cei de aici. Şi eu când îi văd pe basarabeni şi discut cu ei şi văd că se chinuie să vorbească exact cum vorbesc, le zic ,,Mie nu-mi place aşa. Îmi place să te aud să vorbeşti cum vorbeşti tu”. Este mult, mult mai bine, pentru că într-o casă, dacă aş avea toate covoarele după acelaşi model şi aceeaşi culoare şi toate apar la fel, cu siguranţă aş înnebuni, m-aş plictisi. Dar dacă există o cât mai mare diversitate în unitate, bineînţeles că şi bogăţia ta este mult mai mare. Ei vor înţelege uşor- uşor, dar într-adevăr trebuie să se resimtă acest efort mai cu seamă la nivelul organizaţiilor lor reprezentative şi al administraţiei universitare din localităţile în care ei studiază.
I.P: S-au scurs numai câteva zile de la vizita efectuată de cancelarul german Angela Merkel la Chişinău. Dumneavoastră cum apreciaţi această vizită îndelung comentată şi de media internaţională?
V.B: În primul rând, e un semnal că Republica Moldova începe să conteze. Cancelarul german nu se deplasează că n-are ce face într-o zi, s-a gândit să meargă în Republica Moldova. Este clar că Germania este foarte interesată de evoluţia din această parte a Europei. Este clar că Germania se gândeşte foarte serios la rolul pe care Republica Moldova poate să-l aibă în această zonă. Cu siguranţă, Germania a ţinut cont şi de părerea Rusiei atunci când a decis să se implice mult mai mult în această regiune. Vedem totodată că cea mai vocală reacţie la ceea ce s-a întâmplat în România în ultimele luni a avut-o tot Germania, ceea ce înseamnă că Germania îşi asumă direct, făţiş un rol în această parte a Europei. Sunt toate aceste discuţii cum că Germania susţine o federalizare a Republicii Moldova, dar o federalizare a Republicii Moldova nu se poate face fără acordul populaţiei Republicii Moldova. Când vorbim de o federalizare nu trebuie să ne gândim că, ok, se îndepărtează Transnistria şi Republica Moldova rămâne un stat foarte bine setat, foarte clar ş.a.m.d. Nu admit că în condiţiile în care s-ar produce o îndepărtare a Transnistriei să nu le vină idei şi celor din Găgăuzia tot din această logică.
I.P: Sau municipiul Bălţi, care a primit statut special…
V.B: Da, a primit statut special, vorbeşte foarte vioi limba rusă. La Comrat se uită că există şi o limbă găgăuză, care este un dialect al limbii turce. De asta m-am mirat mereu, dacă într-adevăr ai un statut special şi spui că eşti populaţie găgăuză şi că ai o cultură găgăuză de ce nu-ţi exersezi şi limba ta găgăuză. Tocmai din acest motiv am cerut de multe ori consulatului nostru de la Cahul ca, ori de câte ori doreşte să comunice cu cetăţenii Republicii Moldova din Găgăuzia, să trimită materiale în limba română, care e limba statului, şi în limba găgăuză, care este limba populaţiei. Să nu ne mai agăţăm cu disperare de limba rusă care este limba administrativă a Imperiului Sovietic. Ori, din câte ştiu eu, Imperiul Sovietic nu mai există de multă vreme şi atunci nu înţeleg de ce să ne agăţăm cu disperare de o comunicare în limba rusă. Dar, întorcându-ne la Transnistria, eu cred că sunt foarte puţini europeni care ştiu cu adevărat ce se întâmplă acolo. Tocmai din acest motiv, datoria noastră ca stat european şi ca stat care are o importantă comunitate românească în Transnistria, este să ne implică mult mai mult în ceea ce se întâmplă acolo, să intrăm cu mult mai mult curaj, mai multă determinare în orice format care tratează problema transnistreană.
I.P: Deşi noi ne-am pierdut rolul de mediator jucat până în 1992. Ne putem asuma o implicare numai ca stat-membru al Uniunii Europene.
V.B: Exact. Acest fapt este foarte important. Există români în Transnistria, români care trebuie protejaţi, români care trebuie să studieze în limba română, români care trebuie să aibă o viaţă în conformitate cu tradiţiile şi obiceiurile din România, români care să poată să aibă posibilitatea de a asculta o slujbă în limba română. Trebuie să ne gândim foarte bine la aceste comunităţi româneşti şi din acest motiv cred că România trebuie să aibă un rol mult mai activ în soluţionarea conflictului transnistrean.Atunci când vorbim de soluţionarea conflictului, iarăşi, e punctul meu de vedere, nu trebuie să îl punem la masă cu noi şi pe reprezentantul aşa-zisei ”republici transnistrene”, că asta înseamnă tocmai că eu recunosc un regim care nu există. N-am înţeles niciodată de ce trebuie să ne purtăm cu mănuşi faţă de un lider al unei aşa-zise republici care, de fapt, este un judeţ. Ori din acest punct de vedere, nu numai România, dar şi UE trebuie să fie mult mai tranşantă în ceea ce priveşte tratarea acestui subiect. Pentru asta eu, ca vicepreşedinte al Subcomisiei pentru prevenirea conflictelor prin dialog şi reconciliere a APCE, am cerut colegilor mei să organizăm o audiere pe problema transnistreană, pentru a-i putea să-i updatăm şi pe ei cu realităţi din această parte a Europei. Pentru că, din punctul meu de vedere, Moldova face parte plenar din Europa. Dacă politic nu face parte încă, nu este din vina ei, este tot din cauza altora. Dar Republica Moldova este în Europa cu tot cu Transnistria, pentru că Transnistria este parte a Republicii Moldova şi atunci automat trebuie să-i ajutăm şi pe partenerii noştri europeni să înţeleagă ce se întâmplă acolo. Toate abuzurile care se fac împotriva populaţiei, toate abuzurile care se fac la nivel comercial şi economic, se face trafic, se face trafic de armament, se face trafic de droguri, se face de ţigări, contrabandă ş.a.m.d. Ori noi nu putem să asistăm nepăsători la evoluţia metastatică a unui regim care încearcă din ce în ce mai mult să capete contur. De asta consider că vizita doamnei Merkel este o vizită nu numai istorică, este o vizită care va schimba cursul Republicii Moldova într-o direcţie pozitivă. Pe mine m-a încântat faptul că în acele zile cancelarul german i-a felicitat pe reprezentanţii partidelor politice din coaliţia democratică de la Chişinău, pentru modul în care reuşesc să implementeze unele reforme în ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor. Autorităţile Republicii Moldova trebuie să înţeleagă că această atitudine a cancelarului german aduce după sine şi o puternică responsabilizare a lor şi aici ar trebui să aibă mai multă grijă în ceea ce priveşte colaborarea din interiorul alianţei, să nu mai dea semnale controversate care nu fac altceva decât să deconcentreze nu numai electoratul lor, dar în general pe cetăţenii Republicii Moldova şi să încerce ca de acum înainte să înţeleagă că drumul cu sens unic pe care se găseşte acum Moldova este drumul către UE, către lumea civilizată. Aici nu există a treia cale, a treia cale duce către lumea a treia. Aici există ori mergi către Europa, ori mergi către CSI. Şi eu cred că oamenii politici înţelepţi din Republica Moldova nu au niciun dubiu în ceea ce priveşte direcţia în care ei trebuie să-şi ducă statul şi poporul pe care îl reprezintă în acest moment, pentru că peste 60% din electoratul Republicii Moldova nu a votat, să înţelegem, neapărat pentru un partid sau altul. Votul comun care s-a dat a fost pentru orientarea europeană, pentru că din acest procent, unii au votat cu PD-ul, alţii cu PLDM-ul, alţii, mai puţini, cu cu PL-ul. Şi toate aceste trei orientări s-au regăsit într-o singură direcţie comună: Uniunea Europeană. Cei din alianţa de guvernare vor trebui să ţină cont de acest lucru.
I.P: Dacă tot am atins acest subiect, referitor la partidele politice din Republica Moldova, cunoaşteţi că recent, la Bălţi a fost organizat un Marş al Unirii şi un contraprotest la care au fost mobilizate circa 2000 de persoane. Bălţiul este recunoscut drept fieful comuniştilor, dar la acea contramanifestaţie, oamenii au fost aduşi de socialişti, de social-democraţi, de aşa-zişii ”patrioţi ai Moldovei”, de başcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal. Credeţi că se cristalizează o nouă formulă de stânga în Republica Moldova, una diferită de PCRM sau care nu include această formaţiune?
V.B: Da. La asta lucrează Dodon. Această forţă s-a materializat în momentul în care Dodon s-a rupt împreună cu o grupare din Partidul Comuniştilor. Eu cred că nici comuniştii nu mai cred în această formulă de reprezentare politică şi vor încerca să vopsească cioara. Dar, eu cred că ceea ce este cel mai important în acest moment este ca toate forţele politice din Republica Moldova să prezinte clar un program politic şi să-şi prezinte clar orientarea. Pentru că am văzut că şi din partea comuniştilor de multe ori s-a discutat favorabil despre Uniunea Europeană, dar s-a discutat cu cinci octave sub măsura normală. Acum trebuie să se spună foarte clar: ,,Noi vrem să mergem către viitor sau vrem să ne întoarcem către trecut.”. Trebuie să o spună foarte clar, pentru că electoratul din Republica Moldova asta aşteaptă în acest moment. Aşteaptă să aibă mai multă încredere din parte oamenilor politici. De asta a fost fericită formula de guvernare a Alianţei, pentru că ei au spus cu subiect şi predicat ceea ce vor. Comuniştii au venit cu un discurs destul de şovăielnic în ceea ce priveşte viitorul Republicii Moldova şi pentru asta au pierdut. Rândurile partidului comunist se subţiază de la o zi la alta şi cu siguranţă ei vor încerca să creeze o formulă de stânga, schimbându-şi probabil blazonul, schimbându-şi probabil şi discursul. Am înţeles că au câţiva reprezentanţi tineri în Parlamentul Republicii Moldova care sunt foarte vocali pe anumite teme de discurs, dar cu toate acestea orice schimbare de suprafaţă care nu este urmată sau care nu este determinată de o schimbare structurală nu va face altceva decât să ducă spre disoluţia Partidului Comunist din Republica Moldova. Este singurul partid comunist din Europa, efectiv, în acest moment, şi bineînţeles că viitorul arată puţin altfel decât cum şi-l închipuie reprezentanţii acestui partid comunist.
I.P: Şi dumneavoastră credeţi că s-ar putea încheia totuşi o colaborare între PCRM, până la urmă, şi acest disident din PCRM, Dodon şi Şelin, adică PSD, alături de alte formaţiuni de stânga?
V.B: Acum, eu nu ştiu exact care sunt relaţiile personale în acest moment, între Dodon şi Voronin, dar în politică se poate întâmpla orice. Părerea mea este că ar fi o greşeală fundamentală pentru Dodon să încerce să tragă după sine un cadavru, care este Partidul Comunist. Şi atunci singura variantă ar fi aceasta, ca mulţi dintre tinerii din Partidul Comunist care vor să aibă o cu totul altă evoluţie politică, o evoluţie politică în interiorul UE, să facă pasul către cei care se simt mai apropiaţi dintre partidele care şi-au asumat clar orientarea europeană în programul lor politic.
I.P: Vă mulţumim!
Citiţi aici prima parte a interviului acordat de senatorul Viorel Badea
