Aceeaşi concluzie
Din motive în aparenţă diferite, puterea şi opoziţia şi-au pus în funcţiune logistica mediatică şi propagandistică pe care o au la dispoziţie ca să-i demonizeze pe tinerii nonconformişti, acuzându-i că ar face jocul cuiva din exterior, că sunt împinşi de la spate, că ar pune în pericol integrarea europeană, independenţa RM, reglementarea conflictului transnistrean, pacea civică, echilibrul social etc. Unii porneau de la ideea că nu e momentul potrivit, alţii – că unionismul surpă temelia statului moldav, însă ajungeau la aceeaşi concluzie că manifestaţia nu trebuie să aibă loc sau, cel puţin, nu acum.
Comparaţia cu 7 aprilie
Până şi unii „directori de opinie” s-au lăsat luaţi de valul acuzaţiilor, al insinuărilor şi reproşurilor, al ipotezelor şi răstălmăcirilor de tot felul, menite să bage lumea în sperieţi, să descurajeze participarea la marş. „Găselniţa” campaniei antimarş a fost comparaţia cu evenimentele din 7 aprilie. S-a presupus că anumite forţe pot sta la pândă pentru a organiza provocări similare cu cele din 2009, care s-au soldat cu distrugerea edificiilor Preşedinţiei şi Parlamentului, cu răniţi şi cu, cel puţin, un mort. SIS a venit ulterior cu comentarii care confirmau temerile respective. Însă cireaşa de pe tortul campaniei antimarş a fost cu siguranţă iniţiativa legislativă de interzicere a marşurilor unioniste, avizată de către guvern „ca şi concept”. Să sperăm că liderii AIE îşi vor veni în fire şi se vor opri aici.
