Curtea a stabilit că Republica Moldova nu se face vinovată de violarea dreptului la educaţie în cauzele date. În rest, Curtea a considerat că nu este cazul să se expună asupra altor încălcări invocate în aceste dosare.
Curtea acordă cu titlu de prejudicii morale reclamanţilor 1 milion şi douăzeci de mii Euro şi 50 mii Euro cu titlu de costuri de reprezentare.
Reclamanții sunt cetățeni ai R. Moldova și locuitori ai regiunii transnistrene, parte a teritoriului suveran al Republicii Moldova, ce se află sub controlul de facto al unui regim separatist, susţinut de Federaţia Rusă. Cauzele au fost expediate în 2004 și respectiv 2006 de către părinți, profesori și elevi din localitățile Râbnița, Tighina (Bender) și Grigoriopol din regiunea transnistreană a Republicii Moldova și vizează încălcări ale drepturilor acestora la educaţie, la viaţa privată, precum şi ale dreptului la nediscriminare.
Dat fiind faptul că auto-proclamata administrație a iniţiat procedura de adoptare a unei „legi” care urmărea interzicerea utilizării alfabetului latin pentru limba română (definită drept moldovenească) în toate domeniile vieţii publice din regiune, aceasta a impus alfabetul chirilic pentru instituțiile de învățământ din regiune, elevii și părinții fiind obligați să accepte această anomalie lingvistică, o combinaţie a limbii vorbite şi scrise, ce nu este utilizată pe larg nici chiar în regiunea respectivă.
Reclamanţii în această cauză au fost obligați să accepte educarea copiilor lor contrar propriilor convingeri sau să reziste numeroaselor presiuni din partea administrației ilegale din regiune. Reclamanții au insistat ca instituțiile lor să rămână sub jurisdicția și programul educațional al autorităților constituționale, predarea fiind efectuată în limba română în forma ei firească, cu grafie latină. În consecinţă, ei au fost supuşi unor politici instrumentate de lichidare prin asedierea și blocarea şcolilor cu predare în grafie latină, precum și acțiuni de intimidare și persecutare, reţinere şi „urmărire penală”, a profesorilor, de ameninţări și hărţuiri a elevilor şi părinţilor lor.
Două dosare au fost înregistrate în toamna anului 2004, iar al treilea dosar a fost expediat în primăvara anului 2006. Prima audiere publică a avut loc la 9 iunie 2009, cauza fiind declarată parţial admisibilă la 15 iunie 2010. La 14 decembrie 2010 s-a decis desesizarea în favoarea Marii Camere, care a organizat noi audieri la 25 ianuarie 2012.
Reprezentanţii victimelor, prezenţi în faţa Marii Camere a CEDO, Directorul Executiv al Asociației „Promo LEX” – Ion Manole şi Avocatul Alexandru Postica, au menţionat că „Hotărârea de astăzi este una istorică având în vedere constatările care au fost făcute şi consecinţele acesteia asupra situaţiei drepturilor omului în regiune. Sperăm că după această Hotărâre, în special situaţia elevilor, profesorilor se va schimba spre bine. În continuare, vom depune eforturi constante pentru a promova şi apăra drepturile omului şi valorile democratice în acest teritoriu, dominat încă de fenomenul impunității. Drepturile omului, fiind valori supreme recunoscute de întreaga comunitate internaţională, trebuie să triumfe şi în spaţiile închise, unde de regulă se comit dintre cele mai grave abuzuri şi nedreptăţi. În acest context, salutăm această decizie istorică şi mult aşteptată de numeroase persoane din regiunea transnistreană a R. Moldova”.
