Welcome! Bienvenue! Bienvenido!
„Răsfoind” astăzi ( ca şi în orice altă zi obişnuită) publicaţiile online, m-am oprit asupra unui articol apărut în Ziarul de Gardă, în care erau prezentate beneficiile centrelor de consiliere şi formare din România pentru imigranţii din statele non-UE.
Din articol aflăm că şi la Braşov străinii vor putea solicita informaţii şi sprijin zilnic, între orele 9:00 şi 17:00, unor consilieri cu care vor putea comunica în limbile engleză, franceză sau spaniolă. Lista străinilor-beneficiari stabiliţi în Braşov subliniază diversitatea şi deschiderea oraşului, cuprinzând turci, libanezi, nepalezi, indieni, chinezi, ucraineni şi iată, moldoveni. Am răsuflat uşurată că aceştia din urmă ( a nu se interpreta maliţios, cei din urmă pot ajunge cei dintâi, se poate observa urmărind exit-poll-urile şi rezultatele marca CEC) au posibilitatea de a-şi comunica păsurile într-o limbă de circulaţie internaţională. Ce se întâmpla dacă acei doi consilieri li s-ar fi adresat, de exemplu, în limba română? Ar fi rămas cu buza umflată şi cu o impresie proastă legată de nivelul de erudiţie al potenţialilor binefăcători. Sau poate ar fi solicitat translator, specialist în nuanţele limbii moldoveneşti.
De asemenea, o piatră de pe inimă li s-a luat şi reprezentanţilor Organizaţiei Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni din Braşov, care îşi împart astfel responsabilităţile cu partenerii publici locali, pentru că prietenii la nevoie se cunosc, dar mai ales la iniţiative care conduc la încurcături.
Rătăciţi în…România
De exemplu, la confuzia pe care unii indivizi, unele asociaţii, partide, ideologii răspândite în România şi în Republica Moldova o promovează, aşadar pe care mizează în diferite circumstanţe şi pentru varii misiuni: anume între conceptul de ,,comunitate” şi cel de ,,minoritate”. Înţelegem din articol şi din realitatea ciobită a ultimilor ani ( drept consecinţă firească a imixtiunii permanente a forţelor externe de tip sovietic asupra Republicii Moldova, accentuată în regimul voronian şi acceptată umil de populaţia ghidată de proverbul ,,Capul plecat sabia nu-l taie”, sabie de ”colecţie”, ce-i drept, datând de aproape 200 de ani) că moldovenii, străini fiind şi o altă ţară cutreierând, au mari şanse de a se rătăci şi de a le fi încălcate sau nerespectate drepturile tocmai pentru că nu cunosc limba, legislaţia, instituţiile la care pot apela în caz de nevoie, poate chiar obiceiurile, istoria si geografia, întocmai ca alţi imigranţi din India, China sau Liban.
Şi de ce le-ar cunoaşte, mă rog? Poate pentru că o serie întreagă de instituţii şi tineri-soon-to-become-very-important-persons şi-ar pierde privilegiile dobândite în urma promovării unui curent care plasează basarabenii în rândul minorităţilor naţionale prin programe şi acţiuni/evenimente subtil croite?
Şi dacă istoria pare mai dificil de pătruns în doi timpi şi trei mişcări, atunci putem recurge la părintele online al tuturor explicaţiilor pe scurt, la Wikipedia, care ne informează că în România trăiesc alături de comunităţile de români alte comunităţi etnice (cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase specifice), cum ar fi cele ale ungurilor, romilor, ucrainenilor, germanilor, ruşilor/lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovenilor, bulgarilor, chinezilor, ceangăilor şi lista continuă. În prezent, 18 dintre aceste minorităţi etnice sunt reprezentate în Parlament. Tare mă tem că din cauza ignoranţei, a lipsei de viziune sau a relei credinţe a autorităţilor, în viitor o comunitate românească va căpăta statut de minoritate şi odată cu acesta şi un deputat din oficiu în Parlamentul României.
Foto: Iulia Modiga