Deşi a deţinut funcţii publice, inclusiv cea de consilier municipal, Klimenko nu a vorbit niciodată în limba română cu cetăţenii din Chişinău, a vorbit doar limba sa maternă, cea din Ural. Mai mult, şi-a permis să atace vorbitorii de limbă română în diferite alocuţiuni publice.
Cu câţiva ani în urmă, consilierul municipiului Chişinău, Klimenko, şi-a permis să atace furibund decizia municipalităţii de a acorda membrilor Grupului Ilaşcu titlul de cetăţean de onoare al oraşului, făcând declaraţii calomnioase şi denigratoare la adresa celor 4 condamnaţi ilegal de către autorităţile autoproclamate de la Tiraspol.
Membrii Grupului Ilaşcu au atacat în instanţă calomniile lui Klimenko şi au trebuit să piardă 4 ani, din instanţă în instanţă, până când, deunăzi, au văzut cu ochii lor decizia definitivă a instanţei, prin care Klimenko urma să achite nişte sume în lei celor calomniaţi de el, pentru prejudicierea imaginii, dar şi pentru cheltuieli judiciare, şi să îşi ceară scuze publice pentru expresiile aruncate.
În cei patru ani cât a durat procesul, Valeri Klimenko nu s-a obosit să se prezinte la şedinţele judiciare, i-a lăsat pe membrii Grupului Ilaşcu să bată pragurile instanţelor ca nişte condamnaţi, de parcă nu le-ar fi fost suficient că au pierdut cei mai frumoşi ani din viaţă în închisorile ilegale din Transnistria. În final, justiţia a triumfat, Klimenko a transferat chiar şi sumele stabilite de instanţă pe conturile foştilor deţinuţi politici, dar totuşi decizia instanţei nu este pusă în aplicare definitiv.
Au rămas scuzele. Jurnalistul, doctorul în ştiinţe şi consilierul municipal Klimenko trebuia să dezmintă informaţia calomnioasă şi să îşi ceară scuze tot acolo unde a vociferat expresiile negândite – la tribuna Consiliului Municipal Chişinău. Chiar dacă a transferat banii, acesta nu îşi cere scuze, pentru că nu mai este membru al Consiliului Municipal.
Ceea ce s-a întâmplat cu Klimenko e de fapt un fragment din tabloul mare, în care Federaţia Rusă a prejudiciat foarte mulţi cetăţeni ai R. Moldova. Primul proces câştigat la CEDO împotriva Federaţiei Ruse şi a intervenţiilor ruseşti pe teritoriul R. Moldova aparţine lui Ilie Ilaşcu. Împreună cu membrii grupului deţinut ilegal la Tiraspol şi Hlinaia, a reuşit chiar din detenţie să remită dosarul în atenţia Curţii Europene pentru Drepturile Omului, şi a învins, obţinând un precedent, o cale care a fost urmată ulterior de profesorii din şcolile cu predare în limba română din regiunea transnistreană, alte persoane deţinute ilegal şi maltratate în închisorile din Transnistria, etc.
Dosarele moldoveneşti împotriva Federaţiei Ruse la CEDO nu sunt puţine, deşi ar putea fi mai multe, căci în ultimii 20 de ani mulţi agenţi trimişi de Uralul rusesc în R. Moldova au contribuit la încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor din zonă la studii în limba română, la securitate şi justişie. «Chiar şi după încetarea focului din 21 iulie 1992, Rusia a continuat să acorde sprijin politic şi economic regimului separatist, ajutând să supravieţuiască şi să obţină o oarecare autonomie faţă de R. Moldova», spune decizia CEDO în cazul Grupului Ilaşcu. În baza acestei afirmaţii, noi şi noi dosare vor apărea şi Rusia va fi obligată să achite noi şi noi sume băneşti persoanelor prejudiciate. Şi Rusia le va achita, atâta timp cât este membră a CE, APCE şi CEDO. Şi până când nu va recunoaşte problema în cauză, şi nu îşi va cere scuze, public, oferindu-i un exemplu şi lui Valeri Klimenko.
Sursa: Ziarul de Gardă
