De aproape trei ani, autorităţile de la Chişinău aplică în practică politica paşilor mici în raport cu Tiraspolul. În viziunea acestora, politica paşilor mici ar urma să faciliteze apropierea populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului, să ridice atractivitatea Republicii Moldova pentru cetăţenii săi din raioanele de Est, să soluţioneze anumite probleme social-economice, să ridice nivelul de încredere între Chişinău şi Tiraspol, creând, în acest fel, terenul necesar pentru reglementarea politică finală a conflictului transnistrean.
Evenimentele şi evoluţiile din ultimul an vin să demonstreze că tactica aleasă este una corectă. Progresele realizate sunt relevante în acest sens. După o pauză de şase ani, au fost relansate negocierile în formatul „5+2”, aprobate principiile, procedurile şi agenda procesului de negocieri, reluată activitatea grupurilor comune de lucru, relansat traficul feroviar de mărfuri prin regiunea transnistreană, anulată taxă de 100% la importurile de mărfuri de pe malul drept al Nistrului, reprezentanţii administraţiei de la Tiraspol participă la negocierile cu UE cu privire la crearea Zonei de Comerţ Liber Aprofundate şi Comprehensive. De asemenea, întâlnirile oficiale şi neoficiale între prim-ministrul Vlad Filat şi liderul de la Tiraspol Evgheni Şevciuk au devenit un lucru obişnuit, acestea contribuind la crearea unei atmosfere prielnice pentru negocierile oficiale. Aceste rezultate, cu siguranţă, sunt în beneficul cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.
Cu toate acestea, există unele tendinţe care ne fac să ne întrebăm dacă actuala tactică este viabilă pe termen mediu şi lung sau dacă aceasta ne poate aduce în cele din urmă la staţia terminus a procesului de negocieri – reintegrarea regiunii transnistrene în cadrul Republicii Moldova. În particular, vom atrage atenţia supra următoarelor provocări la adresa politicii paşilor mici promovată de Chişinău:
1. Dezinteresul Rusiei pentru schimbarea status quo-ul în regiunea transnistreană
Rusia este, fără îndoială, unul din actorii cheie ai reglementării transnistrene, doar cu susţinerea, presiunile şi „blagoslovirea” ei a fost posibilă reluarea negocierilor în formatul „5+2”. Este însă o relansare condiţionată, deoarece Moscova a reuşit să dicteze scoaterea de pe agenda negocierilor a două subiecte cheie: retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană şi transformarea misiunii sale de pacificare într-o misiune de observatori civili cu mandat internaţional. De asemenea, Moscova continuă să insiste pe recunoaşterea egalităţii de drept a Tiraspolului de către Chişinău. În pofida faptului că la reuniunile „5+2” de la Viena, din 17-18 aprilie şi 12-13 iulie 2012, toate părţile au convenit să aplice principiul egalităţii în drepturi doar la masa negocierilor, Rusia nu va pregeta să folosească acest consens ca pe trambulină pentru dezvoltarea şi afirmarea de mai departe a conceptului de egalitate deplină (ravnopravie) a Tiraspolului cu Chişinăul. Acest din urmă scop urmează să fie atins, inclusiv, prin promovarea politicii paşilor mici axată preponderent pe „normalizarea relaţiilor bilaterale dintre Tiraspol şi Chişinău”, dezvoltarea unei economii viabile şi ieşirea regiunii din autoizolare. Realizând aceste obiective, Moscova speră să imprime credibilitatea necesară pretenţiilor statale ale Tiraspolului.
2. Tiraspolul urmăreşte consolidarea „statalităţii Transnistriei”
Politica paşilor mici a fost adoptată, inclusiv, de noua administraţie de la Tiraspol, dar mizele ei finale nu coincid cu cele ale Chişinăului. În viziunea lui Evghenii Şevciuk şi a acoliţilor săi, politica paşilor mici ar urma să ajute regiunea transnistreană să depăşească criza economică, să soluţioneze problemele socio-economice, să rupă izolarea internaţională, să dezvolte relaţii „interstatale” cu Republica Moldova şi, astfel, să consolideze „temeliile statalităţii Transnistriei”. Mai mult decât atât, liderul transnistrean speră că, odată cu stabilizarea socio-economică a regiunii şi soluţionarea problemelor legate de activitatea în domeniul economiei, statele garante (Rusia şi Ucraina) şi participanţii la negocieri (OSCE, UE şi SUA) vor regândi necesitatea schimbării formei de reglementare, luând în calcul, de asemenea, opţiunea recunoaşterii independenţei Transnistriei.
Citiţi articolul integral pe site-ul Asociaţiei pentru Politică Externă din Republica Moldova.