1. Ce semnifică ziua de 1 Decembrie pentru dvs.?
Adrian George Scutaru: Anul trecut, pe 25 octombrie, am avut privilegiul de a mă număra printre cei care au asistat în aula Parlamentului la discursul Majestăţii Sale, regele Mihai I, cu ocazia aniversării celor 90 de ani de viaţă.M-a mişcat finalul acelei alocuţiuni, care ar trebui să fie un adevărat motto pentru cei care sunt sau vor să devină liderii acestei naţiuni: „Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”
Cred că ar trebui să trăim cu mai multă voluptate Ziua Naţională, fiindcă remarc o oarecare pudoare în a-ţi asuma condiţia de român precum şi simbolurile definitorii – drapelul sau imnul. În 2005 am fost prima dată în SUA. Abia ajunsesem în Washington DC şi ne plimbam încercând, pe de o parte să cunoaştem ceva din frumuseţea oraşului, dar şi să ne adaptăm la diferenţa de 7 ore de fus orar. Era luna iunie, mai erau 2 săptămâni pană la ziua naţionala, 4 iulie, şi se organizau diverse concerte înaintea marii sărbători.
În parcul de lângă Monumentul lui Washington (acel obelisc foarte înalt, din marmură albă, din faţa Casei Albe pe care îl vedem deseori în filmele americane) era organizat un concert pentru veteranii primului război din Irak de la începutul anilor “90. În parc erau şi foarte mulţi copii care se jucau liber, de diferite vârste, afroamericani, hispanici, asiatici, tot creuzetul etnic care caracterizează naţiunea americană.
A fost absolut tulburător să vezi că atunci când crainicul a anunţat deschiderea concertului şi intonarea imului american, toată lumea, şi copii şi părinţi şi bunici au luat poziţia de drepţi, mulţi dintre ei punând mâna pe inimă, până când acordurile melodiei s-au încheiat.
Peste ani, am mers din curiozitate la un meci de baseball în Baltimore, pe Coasta de Est a SUA. Înainte de a începe meciul o cântăreaţă a intonat imnul de stat, iar tot stadionul (şi nu exagerez când spun ca erau vreo 15000 de oameni) s-a ridicat în picioare, mulţi fredonând melodia.
Dacă tot avem tendinţa de multe ori să ne uităm cu jind la alte modele, dacă tot dorim să fim precum occidentalii (de pe un mal sau altul al Atlanticului), poate ar trebui să împrumutăm ceva din patriotismul americanilor sau francezilor.
Să nu ne fie ruşine că suntem români, să nu uităm ce sacrificii au făcut cei dinaintea noastră pentru a crea această ţară.Sunt convins că această naţiune are resursele de a renaşte, aşa cum sunt convins că mai devreme sau mai târziu se va produce şi acea reparaţie a nedreptăţii pe care naţiunea noastră a suferit+o acum 73 de ani. Aşa cum naţiunea germană a reuşit să renască şi să distrugă Zidul Berlinului sunt convins că la un moment dat vom reuşi ca în cadrul Europei, naţiunea română să se regăsească, iar România şi Basarabia să formeze un singur stat.
Cred că dacă tot sărbătorim Unirea la 1 Decembrie, trebiue să avem în vedere că pentru naţiunea română cuvântul “unire” nu şi-a pierdut actualitatea şi că el trebuie să constituie un imperativ pentru oamenii politici de la Bucureşti şi Chişinău.
2. Când credeţi că va putea fi România reîntregită?
A.G.S.: Și la 1859 și la 1918 am depins de o conjunctuiră favorabilă externă care ne-a permis să ne punem în practică obiectivele și să dăm viață unui deziderat național.
Îmi doresc ca Unirea să se realizeze într-o perioadă relativ scurtă, dar lucrul acesta va depinde în primul rând de seriozitatea și determinarea clasei politice de la București și Chișinău, dar și de conștientizarea în Republica Moldova a apartenenței la modelul european de dezvoltare și, totodată de o conjunctură externă faborabilă.
3. Iuliu Maniu, Ion Brătianu, regele Ferdinand sunt oameni care au rămas în mentalul colectiv ca făuritori ai unităţii neamului românesc. Sunt politicienii de astăzi capabili să rămână în memoria oamenilor?
A.G.S.: Depinde de ceea ce fac. Unii vor rămâne în memoria oamenilor ca cei care au tăiat pensile și salariile, despre alții lumea își va aduce aminte că au contribuit decisiv la integrarea în Uniunea Europeană.
La urma urmei, amintirea despre un om este determinată de faptele sale.și acest lucru este cu atât mai mult valabil când ne referim la politicieni pentru că activitatea lor poate afecta în bine sau în rău o comunitate sau chiar o națiune.Sper ca această clasă politică să demonstreze că prin acțiunile sale își poate găsi locul, peste ani, în cărțile de istorie,iar unirea Basarabiei cu România trebuie să fie un asemenea obiectiv.
Autor: Mircea MITROFAN, pentru InfoPrut
