Nu mi-au plăcut niciodată campaniile electorale. Nici cele din Republica Moldova și nici cele din România. Poate pentru că seamănă izbitor de mult între ele. Metodele, trucurile de convingere, de manipulare și persuasiune sunt cam aceleași, cu mici diferențe. Perioadele electorale devin, adesea, bulversante și deranjante, mai ales când în minte îți stăruie veșnica întrebare și nesiguranță „Eu cu cine votez?”.
Cum n-am da, alegerile din România ne vizează direct pe noi, basarabenii. Un număr mare dintre noi deținem cetățenie română și chiar dacă facem parte din diasporă, categorie tratată uneori și de unii cu dispreț, avem de spus un cuvânt în această privință. Ultimele alegeri prezidențiale au demonstrat că diaspora și, mai ales românii din Basarabia, nu ar trebui neglijați pentru că, iată, i-au asigurat încă un mandat lui Traian Băsescu. Mulți l-au votat pe Băsescu fără să stea pe gânduri pentru că este președintele care, cu toate păcatele de care este acuzat, a avut întotdeauna obiective care au vizat direct românii din Basarabia, mai ales generațiile tinere.
În actuala campanie, contextul pare a fi mult mai sensibil, lupta este mai strânsă, mizele sunt mai mari, iar diasporei îi este acordată o atenție aparte, aproape flatantă. Mulți ne vor de partea lor, însă pe mine mă deranjează faptul că majoritatea candidaților din România își aduc aminte de românii din Basarabia doar în campania electorală. Numai atunci când numărul de persoane este egal cu cel de voturi, devenim, dintr-odată importanți, demni de luat în seamă. În afară de Eugen Tomac și Viorel Badea, care datorită faptului că au îndeplinit funcții în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, cu sinceritate vă mărturisesc că nu cunosc alți politicieni care să fi manifestat interes pentru Basarabia. Și sinceră să fiu, Eugen Tomac și Viorel Badea și-au dat toată silința să integreze cultural, politic și social românii din afara granițelor, mai ales tinerii.
În toată agitația electorală care aproape că sufocă cetățenii români indiferent de țara în care locuiesc, Platforma Civică Acțiunea 2012 vine cu o soluție cel puțin surprinzătoare, dar mai ales îndrăzneață și anume cu un proiect intitulat Pact pentru Basarabia. Inițial, am citit puțin sceptică despre proiect, ba chiar eram neîncrezătoare, încercând să fac o conexiune între politică – un mediu corupt, murdar – și idealul unirii celor două state românești. Apoi mi-am spus că ideea în sine este una bine gândită. Să concepi un partid care ar milita pentru unire, pentru integrarea socială, culturală și teritorială a românilor de pretutindeni este, în România, o acțiune sortită eșecului încă înainte de înființare. Realizarea unui proiect care are obiective unioniste, a cărui grup țintă sunt românii din afara frontierelor, poate fi, în România, o pantă alunecoasă și destul de periculoasă. Ideea de a atrage politicienii din diferite partide politice în realizarea acestui proiect, în felul în care a făcut-o Platforma Civică Acțiunea 2012 mi se pare o idee grozavă și cred că va avea succes.
Nevoile, doleanțele, realizările românilor din Basarabia ar trebui să facă parte din programul fiecărui politician român. Mult timp am evitat să cred că unirea poate fi realizată pe cale politică, mizând mai mult pe o unire culturală, sufletească. N-am crezut și nici nu cred prea mult în promisiunile politicienilor. Dar aș vrea să cred că pentru mulți dintre ei, Basarabia înseamnă ceva, că românii de dincolo de Prut nu pot fi doar echivalentul voturilor pe care le depun în urne la fiecare scrutin ca, mai apoi, să fie dați uitării și ignorați.
Autor: Lilia Cazacu, pentru InfoPrut