De la secera și ciocanul de pe steag, la haine mohorâte ale locuitorilor din regiunea transnistreană, până la fațada imaculată a clădirilor de pe străzile principale și posterele propagandistice atârnate pe clădiri: „Tiraspolul este orașul nostru preferat!”, peisajul sovietic este intact în Transnistria. Un alt banner îl înfățișează pe noul președinte, Evgheni Șevciuc, alături de mantra sa „Va fi ordine”.
Acesta este modul în care turiștii percep regiunea transnistreană. Atkinson și De Weerd relatează pentru publicația Huffington câteva dintre impresiile lor din călătoria efectuată în stânga Nistrului. Deși în trecut ca turist nu puteai sta mai mult de câteva ore în regiune, legea îți permite acum să poposești o zi. Însă, aici nu există alte ambasade străine în afară de cele ale Osetiei de Sud și Abkhaziei. „Dacă ai probleme, ești singur”, ți se spune când părăsești Republica Moldova”.
În Transnistria, relatează aceștia, este interzis să faci poze, altfel trebuie să te supui unui inteorogatoriu al KGB-ului. Ghidul acestora, Smolenski, le-a explicat că „ei încă mai cred că oricine are o cameră este un spion, o relicvă din timpurile sovietice”.
În plus, „majoritatea moldovenilor se referă la trupele rusești ca și forțe de ocupare. Numai propagandă”, susține Smolesnki. „Fasciștii moldoveni spun aceste minciuni, iar America și Uniunea Europeană le cred. Ar fi putut fi genocid aici dacă Rusia nu ar fi intervenit. Însuși faptul că nu suntem recunoscuți este o dovadă că Războiul Rece nu s-a terminat. Fără ajutorul Rusiei nu am supraviețui”.
Prezența Rusiei se simte în regiune. La fiecare aşa-zis „punct vamal” sau poziție strategică sunt pacificatori ruși cu arme de atac AK-47 și vehicule blindate camuflate.Un slogan enorm care spune „Rusia aduce pace și stabilitate” a fost pictat pe un pod rutier. In stilul clasic rusesc al satelor Potemkin și al rachetelor-machetă, mare parte din această ordine este iluzorie. În spatele pereților înalți și al gardurilor sunt grămezi de gunoi, notează Atkinson și De Weerd.
Majoritatea tinerilor își exprimă dorința de a părăsi regiunea. Când i-am întrebat despre cum se trăieşte în Transnistria, un tânăr ne-a spus „viața este grea aici”, încheie Atkinson și De Weerd.
