,,Moldova ar fi putut fi văzută ca „povestea de succes a UE” după ce comuniștii au pierdut puterea, dar acum avem dubii dacă mai există temeiuri pentru o asemenea optică optimistă. Este mai degrabă o țară a ”vânătorilor” și a oamenilor ”vânați”, iar această realitate nu se mai schimbă, indiferent de regimul politic pe care l-am avut în ultimii 21 de ani”. Aceasta este una dintre concluziile formulate de echipa şi bordul Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii Memoria (RCTV Memoria) într-o scrisoare deschisă adresată reprezentanțelor UE și ONU, ambasadelor și altor instituții internaționale în Republica Moldova.
Semnatarii scrisorii, în frunte cu directorul executiv al RCTV Memoria, Ludmila Popovici, consideră că în Rep. Moldova se va perpetua împărțirea în „vânători” și „vânați” atâta vreme cât instituţiile centrale vor fi privilegiate şi asistenţa necesară societăţii civile nu va fi acordată. Pornind de la cazul lui Sorin Paciu, omul de afaceri ucis la o vânătoare organizată pentru funcționari publici în luna decembrie, autorii scrisorii observă că funcționarea statului de drept în Republica Moldova este grav viciată. ,,Aceste vicii se regăsesc și într-un hobby ciudat al multor VIP-uri din rândurile funcționarilor de stat, inclusiv ale înalților responsabili din sistemul judiciar și din agențiile de aplicare a legii și anume, vânătoarea. Această pasiune periculoasă s-a extins foarte curând după proclamarea independenței Republicii Moldova și s-a manifestat în cadrul unei mari campanii de „privatizare”, atunci când „țintele” vânate au fost diferite întreprinderi de stat, clădiri, terenuri, bănci, etc. Mai târziu, trofeele vizate de „vânători” au devenit afacerile străine, persoanele utile sau incomode și, evident, puterea politică și electoratul”, notează aceştia.
,,Vânătorii” din Republica Moldova se regăsesc în rândul funcționarilor de stat, parlamentarilor și polițiştilor, care au ,,vânat” şi în aprilie 2009, la Chişinău şi la Bălţi sute de tineri, arestaţi şi torturaţi în comisariate, şi care ,,vânează” şi în prezent, prin consolidarea poziţiilor lor în detrimentul cetăţenilor simpli. ,,Vânaţii” sunt victimele din 7 aprilie 2009, migranţii, jurnaliştii, antreprenorii, semnalează autorii scrisorii deschise.
În continuare redăm conţinutul integral al scrisorii deschise, aşa cum este prezentat în cadrul unei reţele de socializare:
,,ȚARA VÂNĂTORILOR ȘI A OAMENILOR VÂNAȚI
Către Reprezentanțele UE și ONU, Ambasade și
alte Instituții internaționale în Republica Moldova
SCRISOARE DESCHISĂ
Excelențele voastre,
La început de an, societatea noastră a fost șocată de vestea că la 23 decembrie 2012, un tânăr om de afaceri a fost ucis la o vânătoare organizată pentru funcționari din diverse instituții de stat, inclusiv judecători și procurori, în rezervația națională Pădurea Domnească, din raionul Fălești.
Este profund regretabil faptul că Sorin Paciu și-a pierdut viața și inimile noastre sunt alături de familia sa. Nu știm ce s-a întâmplat sau cine este cu adevărat vinovat și există îndoieli că adevărul se va face cunoscut vreodată, dat fiind modul defectuos, complicitatea și lașitatea cu care au acționat autoritățile până în prezent. Avem toate temeiurile să credem că o mulțime de întrebări care au apărut în aceste zile vor rămâne fără răspuns, așa cum s-a întâmplat și în alte situații și/sau crime.
Cazul lui Sorin Paciu relevă probleme grave din societatea noastră, precum și grave vicii legate de funcționarea statului de drept în Republica Moldova. Aceste vicii se regăsesc și într-un hobby ciudat al multor VIP-uri din rândurile funcționarilor de stat, inclusiv ale înalților responsabili din sistemul judiciar și din agențiile de aplicare a legii și anume, vânătoarea.
Această pasiune periculoasă s-a extins foarte curând după proclamarea independenței Republicii Moldova și s-a manifestat în cadrul unei mari campanii de „privatizare”, atunci când „țintele” vânate au fost diferite întreprinderi de stat, clădiri, terenuri, bănci, etc. Mai târziu, trofeele vizate de „vânători” au devenit afacerile străine, persoanele utile sau incomode și, evident, puterea politică și electoratul.
Societatea moldoveană pare a fi împărțită în „vânători” și oameni „vânați”. Orice bun și orice persoană ar putea fi vânate pentru orice motiv sau în lipsa acestuia! O mulțime de oameni au avut sau încă mai au sentimentul că sunt vânați de autorități, cele care sunt chemate să facă exact contrariul: să apere drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Există o mulțime de „vânători” în rândul funcționarilor de stat, parlamentari și poliție. Vânătoarea este în mintea și în acțiunile lor. Acesta este motivul pentru care a fost atât de ușor pentru unii dintre ei să organizeze în aprilie 2009 o adevărată vânătoare în Chișinău și Bălți, când au fost arestați pe stradă, iar ulterior torturați cu cruzime în comisariate de poliție sute de tineri și tinere. Cine din rândul funcționarilor de stat a fost pedepsit până acum pentru aceste nelegiuiri? Nimeni! Solidaritatea criminală a sistemului împiedică săvârșirea actului de justiție.
Este foarte bine cunoscut și apreciat faptul că instituțiile internaționale și donatorii externi au sprijinit foarte mult procesul de democratizare a Republicii Moldova. Statele Unite și Uniunea Europeană au făcut numeroase eforturi pentru a ajuta această țară mică să iasă din tranziția interminabilă și să depășească reminiscențele trecutului sovietic. De ce însă, rezultatele acestor eforturi sunt atât de neconvingătoare, nesemnificative sau lipsite de impact?
Probabil aceasta se întâmplă pentru că dialogurile avute, cooperarea și suportul acordat Republicii Moldova de către partenerii externi, s-au concentrat în principal pe autoritățile și instituțiile de stat. Ei (”vânătorii”) au fost ajutați să-și consolideze pozițiile în detrimentul societății civile și al cetățenilor simpli, cărora le-au fost rezervate doar trei opțiuni: a) de a deveni obedienți și de a-și asigura astfel un loc pe lângă vânători; b) de a încerca să se adapteze, să reziste și să supraviețuiască în lupta cu sărăcia, nedreptatea, corupția și alte fenomene maligne din societate; c) să părăsească patria și să ceară să fie adoptați de o altă țară, unde valorile umane și drepturile omului sunt prioritare și respectate.
Dacă veți întreba:
– pe mulți dintre cei care au plecat definitiv din Republica Moldova, cum s-au simțit aici? Mulți dintre ei vor răspunde – vânați.
– pe unii oameni care au vrut să înceapă sau au o mică afacere în Republica Moldova, cum se simt adesea? Răspunsul va fi – vânați.
– pe jurnaliștii care încearcă să-și facă onest meseria, dar care de multe ori sunt hărțuiți de așa-numitele „victime” ale articolelor lor critice, anchetatori, procurori și instanțe, răspunsul va fi – vânați.
– victimele din 7 aprilie 2009, tinerii care au protestat împotriva regimului comunist, cum s-au simțit în acele zile de coșmar? Răspunsul lor va fi – vânați. Unii dintre ei, care au depus plângeri în legătură cu tortura suferită, precum și familiile acestora, sunt vânați și azi.
Suntem siguri că Valeriu Boboc, care a fost ucis în acea noapte în centrul Chișinăului de către angajați ai Ministerului de Interne, de asemenea s-a simțit vânat până la ultima suflare.
Nu mă întrebați pe mine sau pe echipa Centrului „Memoria” cum ne simțim noi, pentru că știți răspunsul. Pe parcursul a cca 13 ani, încercăm să sprijinim pe supraviețuitorii torturii și tratamentelor inumane din Moldova. Lucrăm în condiții aspre și de stres permanent, din cauza instabilității financiare, a persecuțiilor din partea unor reprezentanți ai oficialităților, din cauza cadrului juridic slab și a abordării necorespunzătoare a acestui fenomen din partea instituțiilor de stat, din cauza diferitor altor probleme, precum și a persistenței impunității în diferite domenii. Chiar și cazurile condamnate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu au fost încă investigate în mod corespunzător la nivel național.
Am decis să ajutăm victimele, care au dreptul la servicii de reabilitare, de asistență juridică și medicală gratuite, conform art. 14 din Convenția ONU împotriva torturii (UN CAT) și altor instrumente internaționale, dar am ajuns să ne simțim, noi ca între ciocan și nicovală, pentru că reabilitarea victimelor torturii nu a fost printre prioritățile statului nostru, dar nici ale donatorilor externi ai Republicii Moldova. Acest fapt este foarte regretabil și în aceste circumstanțe, alături de victimele asistate, ne simțim și noi, echipa de la Centrul „Memoria”, pe nedrept ignorați și vânați.
Moldova ar fi putut fi văzută ca „povestea de succes a UE” după ce comuniștii au pierdut puterea, dar acum avem dubii dacă mai există temeiuri pentru o asemenea optică optimistă. Este mai degrabă o țară a ”vânătorilor” și a oamenilor ”vânați”, iar această realitate nu se mai schimbă, indiferent de regimul politic pe care l-am avut în ultimii 21 de ani.
Dacă instituțiile internaționale doresc cu adevărat să facă ceva pentru această țară mică și parcă uitată de Dumnezeu, vă rugăm să vă concentrați atenția asupra cetățenilor săi, să ajutați societatea civilă, ONG-urile, mass media independentă, uniunile de creație și profesionale.
Este necesară asigurarea unui control sever și eficient asupra modului în care sunt îndeplinite condițiile și criteriile în baza cărora sunt acordate finanțările externe statului, Republica Moldova.
Privilegierea instituțiilor de stat, fără o asistență robustă acordată societății civile din Republica Moldova – cea care poate monitoriza și sancționa, din punct de vedere moral și prin presiuni publice, conduita reprobabilă a autorităților de stat – va menține nedreptățile din această țară, va perpetua împărțirea Republicii Moldova în „vânători” și „vânați”.
Cu stimă,
Ludmila Popovici, Director executiv
În numele echipei și
Bordului RCTV Memoria:
Vitalie Ciobanu, Natalia Moloșag, Lela Metreveli, Sergiu Cretu, Victor Suruceanu
Chisinau, 11 ianuarie 2013″.
