De mai bine de un deceniu doar vizitez Republica Moldova. Destul de des, aș spune. Am rude, am prieteni, am încă suficiente motive să mă întorc din când în când acolo unde m-am născut. Dar ori de câte ori stau mai mult de 2-3 săptămâni, îmi dau seama cu oarecare tristețe că n-aș putea să revin și să locuiesc acolo zi de zi. Nici măcar în Chișinău, un oraș în care încă mai există manifestări culturale.
În loc să înainteze spre Europa, Republica Moldova stagnează. Și nu mă refer la integrarea politică și geografică în Europa sau, mai bine zis în Uniunea Europeană, ci, mai degrabă, la valorile umane, la cultură și educație. Incultura domină. Și mi-e foarte greu să afirm acest lucru pentru că e dureros. Atâția tineri inculți n-am văzut nici într-o țară. N-am văzut nicăieri atâtea examene cumpărate, atâtea studii inutil făcute și atâția tineri care se raportează la non-valori. Câți tineri citesc regulat cărți de literatură artistică? Câți se uită la documentare pentru a-și îmbogăți cultura generală? Mi-e teamă că de s-ar realiza un chestionar sociologic cu aceste întrebări, răspunsurile ar fi dezastruos de dureroase, dar și de… reale. În topul preferințelor tinerilor moldoveni primează calculatorul și rețelele de socializare și alte distracții mondene. Dovadă incontestabilă sunt câteva înregistrări de pe youtube în care mai mulți tineri din Chișinău au primit întrebări simple, de cultură generală pentru gimnaziu, și nu au știut să răspundă.
Mulți m-au acuzat și mă acuză că mă trezesc eu mai deșteaptă să-i judec pe ceilalți. Poate o fi și așa. Pe mine mă intrigă incultura, indiferent de naționalitatea omului, fie el din R. Moldova, fie din Spania sau Franța. Vorba aceea – pădure fără uscături nu există. E suficient să te uiți pe rețelele de socializare și preocupările „culturale” ale tinerilor din Republica Moldova sunt cât se poate de vizibile: fotografii în care își etalează ținutele extravagante de la petreceri din cluburile și localurile selecte din capitală, status-uri pline de dramatism ale domnișoarelor îndrăgostite, status-uri în care greșelile de exprimare sau gramaticale sunt cu duiumul și lista poate continua.
În orice societate cultura este promovată prin numeroase mijloace: teatre, activități culturale, instituții etc. Învățământul este într-o stare deplorabilă atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere al corupției care domină toate formele de învățământ național. Mass-media din Republica Moldova e un domeniu sterp, cu doar câteva excepții. De unde cultură dacă presa efectiv se comportă ca o haită de câini turbați atunci când apare vreo știre „bombă” sau are loc vreun eveniment (eventual tragic, precum a fost moartea lui Sorin Paciu), iar profesionalismul jurnaliștilor lipsește cu desăvârșire, mai mult fiind mimat decât deținut.
Societatea din Republica Moldova nu deține pârghiile culturale necesare pentru a avea tineri inteligenți, care să te surprindă prin inteligență, nu prin prostie. Să nu fiu înțeleasă rău – am întâlnit și tineri sclipitori, care vorbesc fluent câteva limbi străine, care te pun pe gânduri după discuții în care își etalează cultura generală. Însă numărul lor scade simțitor de câțiva ani. acești fie pleacă în străinătate, fie se atrofiază într-o societate care promovează non-valorile. Da, am rostit cuvinte grele și îmi mențin poziția, chiar și cu riscul de a fi blamată. Incultura mă dezgustă. Și prefer să „bat obrazul” tinerilor, decât să-i încurajez să piardă timpul pe odnoklassniki, postând fotografii de la petreceri la care s-au îmbătat. E un simplu exemplu și cel mai la îndemână. Îi îndemn mai degrabă să încerce să-și dezvolte personalitatea frumos și, astfel, există șanse mari ca și țara în care locuiesc să devină una mai bună. Nu sunt eu cea fără de greșeli, nici nu sunt cea mai deșteaptă, dar sunt conștientă că încă mai am multe de învățat, multe de citit și încă mai multe lucruri pe care să le cunosc pentru a deveni un om instruit, căruia să nu-i fie rușine de propria persoană.
Poate că greșesc atunci când afirm că n-aș mai putea să mă reintegrez în Republica Moldova. Cel puțin din punct de vedere social și cultural. Eu sunt genul de om care are nevoie oriunde și oricând de literatură, de lucruri frumoase, de un mediu social în care să primeze cultura și nu incultura.
Lilia Cazacu, pentru InfoPrut