Canis lupus lupus este un mamifer sălbatic, de talie mare, cu simţuri extrem de dezvoltate, precaut faţă de om, dar nu şi faţă de teritorii, mai cu seamă când acestea comportă mize geopolitice.
Acum câteva zile aflam de la un post de televiziune cu acoperire naţională în Republica Moldova ( NIT) că nişte reprezentanţi de seamă ai acestei specii au demonstrat înclinaţii fasciste, trecând Prutul cu colţii ascuţiţi ( în posibile tabere de antrenament), în căutare de pradă vulnerabilă, adică de oi ( mioare ”moldoveneşti”, pardon) şi cel mai probabil de alegători ( ai actualei opoziţii şi, de ce nu, şi ai unei formaţiuni politice aflate la guvernare, mai cu chiu, mai cu vai). Dacă sârmă ghimpată nu e, nimic nu e, s-ar crede, dar iată, cei de la NIT constată altă realitate terifiantă – n-ai sârmă, ai lupi!
Nomazi, cu coada stufoasă, mai cu seamă în anotimpul rece ( sau îngheţat), lupii noştri cei români au dat dovadă de ingerinţă în treburile interne ale Republicii Moldova şi cum lor nu li se putea impune regimul de vize, oamenii mai slabi de inimă s-au ascuns prin case, în faţa televizorului sau a calculatorului, de unde au aflat, chiar astăzi, că lupii care timp de patruzeci de ani nu avuseseră interes în zonă, au năvălit ( neinvitaţi, vezi cazul Narîşkin) din Ucraina, de fapt, pentru a se hrăni! Şi biologii au nuanţat, cu privirea în manuale, cum că lupii ăştia asigură un echilibru natural, cum s-ar dori şi în formatul cinci plus doi ( printr-o comunicare specifică: urlete, scâncituri, lătrături, adoptarea unor anumite poziţii ale corpului şi ale cozii), numai că…,,nu se primeşte”.
Aş atrage atenţia asupra unui singur lucru, care ar putea contrazice teoriile biologilor: lupii se plimbă hămesiţi de multă vreme în Republica Moldova, numai că schimbându-şi des părul, ajung să fie dificil de recunoscut. Nativ, sunt carnivori, dar pot consuma şi fructe când au ceva de demonstrat, de regulă în perioade electorale. Vitamina C îi face rezistenţi la misiuni pe termen lung.
