Cuvintele spuse de Kennedy reprezintă, într-un fel sau altul, crezul oricăror cetățeni disciplinaţi. Aceștia nu se întreabă ce face țara pentru ei, dar ce pot face ei pentru țară. Astfel, ei își găsesc o slujbă, achită impozite, își exercită dreptul de vot, sunt informați și, fiind cetățeni disciplinați, vor și ei drumuri bune, locuri de muncă, un sistem de învățământ al cărui obiectiv primordial să fie acordarea studiilor de calitate, vor ca legea să stea în capul mesei, și, da, sigur că vor ca promisiunile celor pentru care și-au dat votul să nu rămână la nivel de declarație, dar să se transpună în realitate. Se pare că Alianța pentru Integrare Europeană are impresia că a făcut prea multe pentru cetățeni și își poate permite luxul de a se da în spectacol și nu orice gen de spectacol, dar unul care să răsune în toată Uniunea Europeană. Doar că nu spectacolele le-au adus pe actualele state membre ale UE în marea familie europeană, ci reformele, valorile aplicate la care s-au aliniat acele națiuni.
În Republica Moldova totul se întâmplă pe contul răfuielilor politice. Miniștrii care ieri erau curați precum lacrima, azi sunt în vizorul organelor de drept; dacă ieri la întreprinderea „Metal Feros” totul era ca la carte, azi au fost descoperite fraude record în Republica Moldova, dacă ieri funcția de prim-vicepreședinte era constituțională, azi ea nu mai este constituțională, așadar, dacă obiectivul integrării europene era visul liderilor AIE, azi au renunțat la a mai purta măști și ne-au spus sus și tare: ,,Nu mai vrem noi integrare!”.
Cetățenii disciplinați sunt cei care i-au delegat pentru a le reprezenta interesele, iar pentru că sunt disciplinați, adică informați, pricep atunci când guvernanții vor să-i transforme în idioți. Chiar dacă acum stau „privitori ca la teatru”, nu înseamnă că nu le pasă de ceea ce se întâmplă. Arma lor este votul pe care, sper eu, să-l folosească nu pentru a alege răul cel mai mic, care, într-un final, s-a dovedit a fi răul cel mare, ci pentru a alege pe cei care nu văd în alegători niște idioți.
Viorica Joița:
Deși scriu recent pe spațiul Republicii Moldova, n-am putut să nu observ și aici, ca și în cazul României, confuziile care se fac în privința a ceea ce înseamnă politica și ce ar trebui să facă un politician, aşadar rolul său. Individul are un status într-o societate și acesta (statusul cuprinde așteptările care decurg din rolul pe care și-l asumă individul) ar trebui să fie, dincolo de a fi o etichetă, plin de conținut, de substanță. Insul să ocupe acel loc în virtutea unei competențe. Aduc la cunoștință cititorului că aceste observații au venit natural, se cristalizau pe măsură ce redactam știri din mediul politic de dincolo de Prut.
Alianța pentru Integrarea Europeană a reușit să demonstreze, probabil fără intenție, că dincolo de a fi un stat sfâșiat sau nealiniat (încă sau parțial), Republica Moldova este un stat unde politicianismul este la putere. Unde elita nu și-a fixat clar un ideal pe care să-l urmeze, plasând mai presus de orice orgoliul personal al fiecăruia dintre cei care-i compun elita guvernantă. Ne aducem aminte de învinuirile reciproce, de schimbul de replici dintre Ghimpu și Filat și declarațiile lui Marian Lupu, și ele fără sens (deseori). Iată, bunăoară, dovada incompetenței: demagogia. S-ar zice că politicienii aceștia nu sunt capabili să se ancoreze mai departe de ziua de astăzi, nu sunt capabili să prevadă nimic dincolo de interesele lor obscure.
De altfel, este clar explicat în teoria sociologică faptul că elita este grupul definitoriu pentru o societate; aceasta controlează resursele (care sunt limitate) și direcția în care se mișcă țara. Prin intermediul politicii, care (atenție!) este mijloc și nu scop în sine, elita poate aduce modificări semnificative în societatea în virtutea unui ideal. Și nu ne referim la ceva utopic, ci la o dovadă de pragmatism, un program cu obiective clare. În consecință, acum, dacă aș fi întrebată de ce au emoții analiștii ucraineni referitor la direcția în care se mișcă Republica Moldova, acum aș ști ce să răspund. Elita sa politică, dincolo de a fi incompetentă, nu cunoaşte care-i sunt obiectivele și aceasta pentru că întâlnim și aici, cum remarca C.Rădulescu-Motru, ocupația politicienilor de a „transforma instituțiile și serviciile publice din mijloace de realizare a binelui public, în mijloace de realizare a binelui personal”, care se traduce prin termenul de politicianism. Ne aducem aminte bineînțeles, cum deplângea Ghimpu „țărișoara” sa, în care oamenii își drămuiesc banii pentru a trăi de pe o zi pe alta. Dar, nu e Ghimpu ca și toți ceilalți, parte a elitei guvernante?
În final, după ce am constat ruptura dintre nevoile societății și scopurile elitei, nu pot să nu mă întreb: Care este proiectul AIE sau al elitei care conduce Republica Moldova? Accentuez, care este scopul acestora dincolo de îmbogățirea personală? Sau care este viziunea lor?
Puteţi citi prima parte a editorialului aici
