Ucraina și-a fixat ca prioritate a președinției OSCE în anul 2013 soluționarea conflictului transnistrean. Ministrul ucrainean de Externe, Leonid Kojara, a afirmat, în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE, că va face eforturi pentru ca negocierile în problema transnistreană să avanseze la următoarea reuniune din 19-20 februarie de la Lvov. Alyona Getmanciuk, directorul Institutului de Politici Mondiale (Kiev), a discutat într-un interviu despre modul în care așa-zisa „Transnistrie” a devenit brusc o prioritate pentru oficialii de la Kiev.
Getmanciuk a afirmat, în interviul acordat Karadeniz-Press, că pentru Ucraina este foarte important ca procesul de negocieri privind soluționarea conflictului transnistrean să fie continuu, reuniunea în formatul 5+2 ce va avea loc la Lvov fiind o dovadă a acestei continuități. Partea mai puțin pozitivă este însă că „partea ucraineană nu a reușit să organizeze la Lvov și o întrevedere a liderilor de la Chișinău și Tiraspol. Vestea rea nu constă doar în faptul că liderul Transnistriei Evghenii Șevciuk a renunțat să încerce și diplomația la o cafea, pe lângă cea de la bere și fotbal, la care a recurs cu prim-ministrul moldovean Vlad Filat și anterior. Este vorba, în primul rând, despre ceea că anume interesul pentru organizarea întâlnirilor în formatul 1+1 este una din mizele Ucrainei în perioada în care deține președinția OSCE.”
Potrivit viziunii analistului, înainte de președinția OSCE, „Transnistria nu se regăsea pe lista de priorități a politicii externe pe care o avea Ucraina. Mai mult, tema reglementării conflictului transnistrean nu era destul de aprofundată de către elita ucraineană aflată la conducere”.
„Mi s-a creat impresia că acest subiect este interesant pentru politicienii ucraineni doar în calitate de piesă de schimb, care poate fi vândută contra unui preț bun în dialogul cu partenerii-cheie – Rusia și/sau Uniunea Europeană. De asemenea, însăși tema soluționării problemei transnistrene – până la momentul președinției Ucrainei în OSCE – nu era una prestigioasă pentru satisfacerea ambițiilor profesionale în cazul funcționarilor și diplomaților ucraineni”, a mai adăugat aceasta.
În ceea ce privește implicarea Rusiei în rezolvarea chestiunii transnistrene, directorul Institutului de Politici Mondiale, a declarat că este posibil ca deciziile privind regiunea transnistreană să vină de la Moscova, „dar cu siguranță se coordonează cel puțin la Kiev și Bruxelles (sau Berlin) și se aprobă la Chișinău. Există totuși o dependență între jucătorii din procesul reglementării transnistrene, chiar dacă este una asimetrică”.
În viziunea analistului, „partea rusă este sceptică față de orice initiațive, cu excepția celor proprii”, orice pași făcuți de Ucraina în direcția transnistreană pot duce la iritații suplimentare în relațiile ruso-ucrainene. „Având în vedere dialogul problematic dintre Ucraina și Rusia, partea ucraineană dorește să reducă acești factori iritanți la minimum. Adică, în cazul în care devine mai activă, trebuie să țină cont să nu facă și mai rău dialogului și așa deteriorat dintre Kiev și Moscova”.
Getmanciuk consideră că varianta avantajoasă pentru Ucraina în ceea ce privește soluționarea conflictului transnistean ar fi aceea care ar garanta că „Republica Moldova va deveni cu adevărat un stat efectiv și apt de lucru”.
Interviul integral poate fi citit aici.
