Reporter, prezentator de ştiri, moderator de talk-show, realizator a peste 50 de reportaje despre românii din jurul graniţelor şi Balcani, Marian Voicu şi-a valorificat experienţa pe piaţa media şi în calitate de coordonator al proiectului ambiţios ,,Radio Chişinău”. Despre etapele devenirii unui post de radio românesc peste Prut, despre apropierea politică dintre România şi Republica Moldova, despre Chişinăul din Europa şi Europa la Chişinău am discutat cu Marian Voicu la Bucureşti.
InfoPrut: Domnule Voicu, sunteţi realizatorul proiectului ,,Radio Chişinău”. Ce provocări a presupus acest proiect şi ce satisfacţii v-a adus?
Marian Voicu: Satisfacţia cea mai mare a fost că, după 20 de ani de tentative, staţia s-a înfiinţat. Au fost perioade în care din punct de vedere politic climatul era mai favorabil dar Radioul nu era pregătit, au fost momente când Radioul era pregătit dar momentul nu era deloc favorabil politic, cel puţin în perioada comunistă, când a fost teribil. Astrele s-au aliniat în cele din urmã în 2011 şi Radio România, în persoana PDG Demeter Andras, a fãcut pasul decisiv. Finanţatorul, adică Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, prin Eugen Tomac, a lucrat timp de trei ani la acest proiect, la infrastructură, astfel încât în 2011 totul era pregătit pentru a emite. Când am preluat proiectul, l-am făcut viabil din punct de vedere editorial. Am gândit un format pentru un public ţintã cu vârsta între 25-45 de ani, oameni educaţi, cu venituri peste medie, care pot decide viitorul Moldovei. O staţie care sã lucreze în spiritul valorilor europene, democratice, care sã furnizeze programe de calitate în limba românã, în conformitate cu misiunea postului public. A fost un proiect multidimensional: din punct de vedere financiar, editorial, al marketingului şi chiar geopolitic. Au fost depăşite o mulţime de obstacole legislative, fiscale, politice, pentru că a fost o premierã. Parlamentul şi Guvernul României şi-au dat girul, ca şi alte instituţii ale statului, astfel încât energia a fost canalizatã într-o singură direcţie. Ne-au fost alãturi dl. Dorin Chirtoacã, Ambasada României la Chişinău, E.S. dl Marius Lazurcã, oameni politici moldoveni, din diferite partide, astfel că la 1 decembrie 2011 am lansat Radio Chişinãu. A fost un arc peste timp emoţionant – primul post deschis de Radio România în provincie a fost la Chişinãu, în 1939: Radio Basarabia. Pentru a doua oarã în istoria Radio România, ora exactã nu a fost datã de la Bucureşti ci de la Chişinãu. A fost foarte interesant să construim echipa, am avut noroc că am avut alãturi oameni entuziaşti şi foarte buni profesionişti: Cãtãlin Gomboş, care era corespondentul postului Radio România Actualităţi la Chişinău şi care a acceptat să fie redactor-şef la Ştiri şi Vlad Ţurcanu, care a acceptat postul de redactor-şef Programe, şi practic împreună am dezvoltat proiectul editorial. Am primit foarte multe cv-uri, au fost cel puţin o sută de interviuri. Piaţa radio este una foarte specială oriunde în lume, jurnalismul de radio este diferit de cel de televiziune sau de presa scrisă iar în Moldova, unde totuşi piaţa este mică, sunt puţini jurnalişti de radio. Ca să îi atragi într-un proiect nou trebuie să ai argumente foarte puternice. Când le-am fãcut oferta, au fost foarte mulţi care au spus: „a mai apărut un proiect românesc care se va termina în cel mult şase luni”. Şi eu ştiu multe care au dispãrut rapid, nu numai din vina finanţatorului român, ci şi a beneficiarului basarabean. Aşa că de data asta a fost o provocare să găsim profesionişti de radio, oameni integri, oameni interesaţi şi de ce se întâmplă în România dar şi de aspiraţiile Moldovei, cu cu o gândire politică maturã, care să se simtă aproape de valorile naţionale. Şi care sã nu fie „mercenari”. Până la urmă, pare simplu, dar nu a fost deloc aşa. Fiecare om pe care l-am adus în echipă a fost o victorie.
InfoPrut: În acest proiect aţi lucrat numai cu jurnalişti din Republica Moldova?
Marian Voicu: Da, numai cu jurnalişti din Republica Moldova. Este o echipă puternică la Ştiri, asta contează în primul rând, să oferi informaţie obiectivă şi, dacă se poate, în exclusivitate. Şi publicistica e foarte importantă, mai ales pentru un post public. Am difuzat emisiuni de istorie, literatură, politicã, economie, folclor, jazz şi rock, emisiuni pentru copii. Este unul din foarte puţinele posturi de radio „vorbite” din Republica Moldova, care are adicã un conţinut important de programe, marea majoritate axându-se doar pe ştiri şi muzicã. Identitatea este datã însã, mai ales pentru un post public, mai ales pentru Radio Chişinãu, de publicisticã.
InfoPrut: La Chişinău se discută despre trusturile de presă ca aparţinând unor oameni politici. Au existat presiuni asupra dumneavoastră din mediul politic?
Marian Voicu: Eu am insistat să avem uşile deschise pentru toţi oamenii politici din Republica Moldova astfel încât Radio Chişinău să se transforme într-o mică agora. Nu au existat liste negre cu oameni care nu puteau fi invitaţi, aşa cum se întâmplă în alte redacţii. Am încercat să îi cultivăm pe toţi şi să arătăm că suntem un post obiectiv, postul public din România, care vrea, în primul rând să-şi facă meseria cum trebuie. Acolo piaţa este foarte, foarte specialã, 80% dintre veniturile din publicitate se duc către un anumit personaj care este implicat şi în politică şi care are monopol asupra pieţei media. E o piaţă extrem de sensibilă, netransparentă din punct de vedere comercial şi al proprietăţii, puternic marcată de interese geopolitice. După ce BBC-ul s-a retras, în urmă cu câţiva ani, pe piaţă au mai rămas doar câţiva jucători cu adevãrat independenţi: Europa Liberă şi RFI-ul. Pe o astfel de piaţã, precum cea din Republica Moldova, nu poţi sã aspiri la independenţã decât dacã ai finanţare din bani publici. Nu poţi depinde de încasările din publicitate pentru cã este o piaţã puternic distorsionatã de interesele politice. Am ţinut foarte mult ca staţia de la Chişinău să aparţină radioului public românesc, care sã asigure managementul editorial şi financiar, dar jurnaliştii de la Radio Chişinãu sã fie moldoveni.
InfoPrut: Practic, Radio Chişinău a fost generat de un interes al postului public Radio România Actualităţi. Mai cunoaşteţi şi alte organisme mass-media din România care să prezinte acelaşi interes faţă de realitatea din Republica Moldova? De ce este situaţia atât de delicată în ceea ce priveşte corespondenţa dintre pieţele media de pe cele două maluri ale Prutului?
Marian Voicu: Asta e o mare necunoscută, de unde atâta indiferenţă din partea presei din România faţă de ce se întâmplă acolo deşi, din punct de vedere editorial, Republica Moldova este o piaţă foarte ofertantă. Adică nu trebuie neapărat să fii idealist sau naţionalist şi să scrii cu tricolorul pe masă, existã subiecte de presã foarte interesante acolo. De ce presa din România este atât de indiferentă nu am reuşit să înţeleg niciodată. Pe de altă parte, orice jurnalist care merge măcar o dată acolo devine interesat şi va reveni cu siguranţă. În fine, sunt puţine instituţii româneşti de presã prezente în Republica Moldova: Adevărul de Chişinău, care a apărut acum câţiva ani, PRO TV Chişinãu, înfiinţat în 1999 – o întreprindere extrem de curajoasă, unul din puţinele posturi care au ţinut piept regimului Voronin. Altele au eşuat, precum Jurnalul Naţional, care a avut o încercare de a intra pe piaţa basarabeanã acum mai bine de 10 ani. În general, presa românească este absentă. Sunt retransmise anumite posturi de radio şi televiziune din România, unele mai interesante, altele mai puţin interesante, fãrã conţinut autohton însã. După părererea mea, pe piaţa media de acolo, România este aproape inexistentã. Şi e mare păcat, pentru că oamenii îşi iau informaţia de unde pot. De exemplu, pe cablu, majoritatea posturilor sunt dublate în limba rusă, de la Discovery sau National Geographic până la cele de ştiri, ceea ce ţine în continuare Moldova în captivitate informaţională. Realităţile din Rusia şi Ucraina le sunt oamenilor mai apropiate. România nu a înţeles cât de importantă este aceastã piaţã media pe termen lung, strategic. Pentru că generaţiile care se formează cu o anumită presă vor creşte într-un anumit fel, vor avea anumite opţiuni. Eu sper ca încet-încet, odată cu schimbarea generaţiilor şi aici şi dincolo, odată cu dispariţia anumitor oameni politici care au îngheţat această relaţie bilateralã, să fie un interes mai mare pentru proiectele media. Radio România Chişinău este o dovadã cã lucrurile se pot urni.
InfoPrut: De ce emisiunile TVR nu sunt retransmise integral în Republica Moldova?
Marian Voicu: E o istorie lungă, care începe din momentul în care s-a comis un abuz, în 2007, şi TVR-ului i s-a suspendat licenţa, motiv pentru care acum Televiziunea Română se judecă la CEDO cu partea moldovenească. A fost un abuz, comandat de guvernarea comunistã. S-a găsit apoi o soluţie, în 2010, ca TVR 1 să fie retransmis, în anumite condiţii.
InfoPrut: Sunteţi unul dintre jurnaliştii preocupaţi de problematica românilor care nu se mai află între graniţele actuale ale României. Pornind de la aceasta, cum priviţi dumneavoastră relaţia dintre România şi Rep. Moldova şi care ar putea fi reţeta unui raport de succes între cele două state româneşti?
Marian Voicu: E interesant că acum la Chişinău e la putere o generaţie de oameni politici şcoliţi în România, de la Vlad Filat până la Dorin Chirtoacă. Pe de altă parte, generaţia veche, hai să-i spunem ,,paşoptistã”, începe să dispară din politică. Unii spun cã idealismul este înlocuit de pragmatism. Eu cred cã pentru a gândi un viitor politic comun trebuie şi pragmatism şi idealism. Ce putem face noi, ceilalţi? Ca jurnalişti, trebuie să le deschidem ferestrele românilor de-aici, de acasă, către Basarabia, şi basarabenilor cãtre România.
InfoPrut: Deficitul ăsta de cunoaştere determină perpetuarea unor stereotipii şi a unor prejudecăţi pe ambele maluri ale Prutului.
Marian Voicu: Exact. Şi aste e o problemă la fel de curioasă: de ce presa din Republica Moldova nu e prezentă în România? La un moment dat a existat pe posturile de cablu din România şi Jurnal TV care însã s-a retras dupã doar un an, din proprie iniţiativã. Nu gãsim posturi moldveneşti pe cablu, gãsim însã posturi coreene. Este incredibil. Aşa că întrebarea ar putea fi pusă şi invers, aici, în România: de ce această indiferenţă faţă de presa basarabeanã? Eu sunt convins că există public interesat de ce se întâmplã în stânga Prutului. Aş aştepta şi de la oamenii de afaceri mai mult pragmatism, pentru că sunt multe oportunitãţi, dovadă că ruşii sunt acolo, ucrainenii şi polonezi, ungurii şi israelienii sunt acolo. Noi avem însã o timiditate stranie. Republica Moldova, din punct de vedere al securităţii investiţiilor, este mult mai sigurã acum decât în urmă cu câţiva ani, iar Alianţa pentru Integrare Europeana a făcut nişte paşi politici fermi cãtre UE. Copilul-minune basarabean a început să crească şi e păcat că nu suntem şi noi mai prezenţi lângă el. Gesturile de solidaritate economică sunt făcute cu întârziere şi incomplet: construcţia gazoductului care ar trebui să lege România de Republica Moldova întârzie, deşi s-au băut nenumărate şpriţuri pe seama sa iar bibliotecile şcolilor basarabene sunt la fel de goale. Avem foarte multe restanţe faţă de basarabeni.
InfoPrut: Cum se vede Europa de la Chişinău? Îşi doresc oamenii să vadă Europa, să se integreze în familia europeană?
Marian Voicu: În general, lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultimii 10 ani, de când basarabenii au putut pleca spre Vest. Se simte o transformare radicală, începând cu obişnuinţele de consum. Reversul este cã preţurile au sărit în aer, totul e mai scump la Chişinău decât aici, în România, pentru că aproape tot ce se consumã este importat. Cifrele neoficiale aratã cã peste 700.000 de moldoveni lucreazã în UE sau în Federaţia Rusã, la o populaţie de trei milioane şi jumătate, adicã aproape jumãtate din moldovenii apţi de muncã, ceea ce este teribil, sunt sate întregi în care au rămas doar bătrânii şi copiii, e dramatic ce se întâmplă în spaţiile rurale din Moldova. Dar oamenii ăştia călătoresc, revin acasă, aduc nu numai bani ci şi idei, încet-încet societatea se schimbã. Cred că aşa a fost posibilă şi schimbarea politică din 2009, datorită acestor oameni, datorită noilor generaţii care au crescut cu conştiinţa faptului că vorbesc limba română, deşi li se spunea tot timpul că este limba moldovenească. Ar trebui să treacă o generaţie, cel puţin, ca să se producă o mutare decisivã din orizontul estic către cel vestic. Bineînţeles că există o falie profundă între generaţii, care va dispãrea în mod natural. Sunt mulţi oameni în vârstă care au cetăţenie română sau iau pensie de la statul român dar continuă să voteze cu comuniştii. E o combinaţie de pragmatism, nostalgie şi neştiinţă care te poate aduce în pragul infarctului. Va trebui să treacă cel puţin o perioadă până când aceşti oameni se vor îndepărta definitiv de urnele de vot, astfel încât cei tineri, care au opţiuni politice clare, sã poatã schimba, în sfârşit, ceva. Cred că asta este şansa lor pentru cã sondajele de opinie sunt câteodatã derutante. Basarabenii au o părere bună despre Uniunea Europeană, de exemplu, dar au o părere foarte proastă despre NATO, deşi nu ştiu dacă Republica Moldova este sau nu neutră din punct de vedere militar. Îşi culeg informaţiile în special din media de limbã rusã şi aflã cã NATO este o unealtă imperialistã, nu însã şi Armata a 14-a din Transnistria, chestiune faţã de care sunt tot mai nepãsãtori şi care a dispãrut aproape complet din dezbaterile publice. Cu excepţia tragediilor, precum cea din ianuarie anul trecut, când a fost împuşcat un cetăţean al Republicii Moldova de către un aşa-zis ”pacificator” rus.
InfoPrut: Vă mulţumim!
