Mă uimește faptul că într-o țară atât de mică precum Republica Moldova, o unghie de pământ în adevăratul sens al cuvântului, există atâta instabilitate, atâta ură etnolingvistică și o dezbinare înspăimântătoare. Un lucru e clar – așa-numita statalitate a Republicii Moldova este disfuncțională și a fost astfel încă de la desprinderea de Uniunea Sovietică. În fapt, un stat independent, numit Republica Moldova, nici n-ar fi trebuit să existe. Acest stat este o anomalie politică, etnică, lingvistică și culturală. Și nu mi-e teamă să afirm acest lucru. Bunicii noștri au fost deportați, executați, persecutați pentru că și-au apărat și nu au renunțat la limba și identitatea română, negând limba și identitatea moldovenească pe care Stalin și gașca lui au încercat să le-o întipărească în conștiință. Noile generații „libere”, moderne, democratice apără limba moldovenească mai ceva decât o mamă copilul său aflat în pericol. Moldovenismul a devenit o ideologie, o poziție a unor rătăciți care nici măcar nu cunosc istoria neamului lor.
Faptul că orașul Bălți este fruntaș în ceea ce privește „apărarea” moldovenismului nu este pentru nimeni o noutate. Impresia mea este că lucrurile scapă de sub control. Recent, pe Facebook au fost postate mai multe fotografii realizate în orașul Bălți, fotografii ce ilustrează perfect faptul că, atât etnicii ruși, cât și adepții fanatici ai moldovenismului, îndeamnă la ură rasială, dar și dezbină o societate și așa dezbinată. Mă intrigă faptul că aceste manifestări de apărare a limbii moldovenești sunt în… limba rusă! Dacă tot îți „aperi” limba și identitatea, fă-o în limba ta! (deși mi se pare greu de realizat).
Să le luăm, însă pe toate pe rând, încet și cu multă răbdare. Articolul 10 din Constituția Republicii Moldova spune astfel: Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. În concluzie, toți cetățenii au dreptul să-și exprime limba, identitatea etc. după cum le spune inima și sufletul. Deși nu sunt de acord, consider că moldoveniștii au acest drept, așa cum eu am dreptul să mă consider româncă.
Articolul 12, aliniatul 2 din Constituție: Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sînt dispuse vertical, în ordinea următoare, începînd de la lance: albastru, galben, roşu. În centru, pe fîşia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova. Iar aliniatul al 5-lea spune astfel: Drapelul, stema şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sînt ocrotite de lege. Altfel spus, cei care îndeamnă adoptarea steagului în două culori – roșu și albastru – cu bourul în mijloc, nu fac altceva decât să încalce legea, să desconsidere Constituția țării pe care afirmă că o iubesc. Iar problema drapelului bicolor nu este una de azi sau de ieri, fiind mult mai veche, iar, până în acest moment nu știu ca autoritățile să fi pedepsit pe cineva în acest sens.
Un anume Front al Nesupunerii Civice (!) afirmă astfel (evident, în limba rusă!) „Cine nu cunoaște istoria țării sale, nu o iubește!” și „Să apărăm orașul Bălți și Moldova!” De parcă orașul Bălți ar avea un statut special și ar trebui să beneficieze de o protecție aparte. Și apoi, de ce și de cine să apărăm Moldova și… orașul Bălți, evident? Din câte știu eu nu ne amenință nimeni cu bombe atomice și nici România nu-și îndreaptă armata spre Prut!
Articolul 32 al Constituției Republicii Moldova, aliniatul 3 este unul foarte interesant: „Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.” Același Front al Nesupunerii Civice îndeamnă locuitorii orașului Bălți să „dea jos” istoria românilor din școli și, mai ales, le aduce la cunoștință acestora că: „ Hitler Kaput! Dacă Dvs. nu-i iubiți, nu aveți ochi să-i vedeți, nu-i respectați pe cei de altă naționalitate, atunci Dvs. sunteți NAZIST!!Din cauza Dvs. Moldova noastră este nefericită!Dvs. sunteți nazist dacă separați norodul Moldovei după naționalități și cereți să se vorbească în limba Dvs. Schimbați-vă conștiința! Lăsați norodul Moldovei să trăiască în liniște!” În acest mesaj am identificat atâta ură rasială, etnică și lingvistică încât tind să cred că în Rep. Moldova, mitul conviețuirii pașnice și a „prieteniei dintre popoare” a fost și este un mit și o mare minciună. Și totuși, astfel de mesaje sunt, cât se poate de clar, mostre de ură, de dezbinare care vin din partea minorităților naționale! Există pe toate continentele numeroase exemple de state unde minoritățile sunt marginalizate, drepturile acestora sunt limitate și chiar în pericol de a fi asimilate etnolingvistic de etniile mai mari. La noi însă lucrurile stau pe dos – legea o face tot Ivan, chiar și după ce Uniunea Sovietică a dispărut ca stat.
Eu nu urăsc pe nimeni și sunt convinsă că mulți cetățeni ai Republicii Moldova au aceleași simțăminte ca și mine. Nu-i urăsc nici pe ruși, nici pe găgăuzi. Le respect cultura, limba, identitatea. Sunt chiar de acord să beneficieze de învățământ în limba maternă pentru a-și conserva identitatea. Însă nu pot tolera… intoleranța lor. Nu pot tolera instigarea la ură, nu pot tolera ca ei să-mi calce în picioare limba, cultura și etnicitatea, doar pentru a și-o proteja pe a lor. Ei nu înțeleg că limba lor nu este în pericol pentru că de-am fi avut acest obiectiv, de mult timp era interzisă în Rep. Moldova. Nu pot tolera ca o minoritate să nesocotească legile țării mele, să desconsidere Constituția țării (așa defectuoasă cum este), numindu-ne naziști doar pentru că îi urăsc pe români. Moldova nu este nefericită din cauza naziștilor, așa cum se afirmă, ci datorită URSS și Germaniei care au tăiat și împărțit harta Europei de parcă ar fi doi frați care și-ar împărți grădina primită moștenire de la părinți! Nu pot fi vinovați doar naziștii pentru că sovieticii sunt cel puțin la fel de vinovați. Și unii și alții au fost criminali, doar că au utilizat metode diferite de îngenunchere, umilire și stârpire a popoarelor pe care le-au cotropit. Iar dacă germanii și-au asumat vina, rușii sărbătoresc cu mare fast „victoriile” și „eliberările” pe care le-au înfăptuit.
Mă doare să văd că Rep. Moldova nu merge spre democrație, ci spre ură, violență, agresiune verbală și fizică. Constituția țării permite fiecărui cetățean să se identifice fie român, fie moldovean. Nu sunt de acord, dar respect acest lucru. Însă aceeași Constituție condamnă ura rasială, etnică și lingvistică, iar societatea noastră e zguduită de aceste fenomene. Ce fac oamenii legii? Ce fac cetățenii?
Autor: Lilia Cazacu, pentru InfoPrut
