Mergeam la 1 martie prin centrul Chișinăului. De o parte și de alta a străzilor erau zeci de bișnițari care vindeau mărțișoare. Era agitație mare, iar atitudinea trecătorilor diferită: unii treceau pe lângă standuri, impasibili, alții foarte interesați și curioși cercetau marfa, se interesau de preț, ca într-un final să aleagă ceva. Eu însă mă gândeam, oare toți acești oameni își mai amintesc sau măcar știu că în 1 martie 1837, în Humulești vedea lumina zilei Ion Creangă, cel ce avea să devină sfătosul bunic din Humulești? Probabil că nu…
A dus o viață obișnuită, dovadă ne sunt până azi,” Amintirile”, care nu constituie doar o operă autobiografică, ci chiar o odă adusă copilăriei… Viața avea să fie generoasă cu Creangă și în tinerețea sa. Astfel, în 1875 soarta face în așa fel încât drumurile celor mai mari titani ai literaturii românești din toate timpurile, Creangă și Eminescu să se intersecteze. Oricare dintre noi, fie că e filolog, elev eminent sau simplu cititor știe că prietenia dintre Creangă și Eminescu a fost și rămâne a fi una deosebită, profundă, sinceră și irepetabilă. I-au legat multe, dar mai ales pasiunea pentru peniță și iubirea pentru neamul nostru, neamul românesc. Și dacă în 1876 Eminescu scria: „Daci sau români, români sau daci e indiferent: suntem români și punctum. Nimeni n-are să ne înveţe ce-am fost sau ce ar trebui sa fim: voim să fim ceea ce suntem: români”, atunci, Creangă în 1880 scria în „Moș Ion Roată și Unirea”: ,,Aşa şi cu Unirea, oameni buni! Credeţi dumnevoastră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia avem să fim numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunărea, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să ne vadă că trăim bine, şi ei se vor bucura şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în vecii vecilor, a se lega de români”.
Mie îmi e greu să cred că Ion Creangă e moldovean fără a însemna, intrinsec, că e român. De fapt, niciodată nu m-am gândit la asta până la 1 martie, la împlinirea a 176 de ani de la naşterea sa, când membrii grupului ,,Eu sânt maldovan, eu grăiesc maldavineşte” au mers la bustul scriitorului cu pancarde pe care apărea mesajul ,,Ion Creangă e moldovean”. Mulțumim de informație, băieți, dar nu era necesar efortul.
Mai bine puneți mâna și citiți-l pe moldoveanul, deci românul Ion Creangă.
Autor: Lena Manoil, pentru InfoPrut
