Demiterea guvernului este o lecție bună pentru actualii guvernanți, dar și un exercițiu democratic în același timp. În condițiile în care cei doi politicieni încercau în ultimul an să cumpere tot ce mișcă în Republica Moldova și în condițiile în care guvernul Filat mima adevăratele reforme precum combaterea corupției și reformarea instituțiilor de drept, altă soluție decât demiterea guvernului nici nu putea să fie. Și chiar dacă era păstrat guvernul, UE nu putea fi mințită la nesfârșit, oricum ea nu va semna cu Republica Moldova nicun acord până nu va observa o voință clară față de reforme.
Mai rău este că lecțiile și răfuielile interne duc Republica Moldova într-un vid din care există doar două ieșiri, fie un guvern tehnocrat, fie alegeri anticipate. Un guvern tehnocrat, adică unul format din specialiști de înaltă calificare, dar neimplicați în politică, care să nu fie influențați de niciun partid din actuala Alianță sau din exterior. Asta ar fi cea mai eficientă soluție. Avem suficenți specialiști buni în Republica Moldova și avem mulți și plecați peste hotare.
Dacă timp de 45 de zile nu va fi format un alt guvern, vor fi organizate alegeri anticipate. Dacă politicienii se vor încăpățâna și vor duce țara în alegeri anticipate există o mare probabilitate să revină comuniștii la putere, fiindcă anume ei sunt la moment cei mai pregătiți pentru alegeri. Anume asta înseamnă o adevărată catastrofă pentru parcursul european al Republicii Moldova. Alegerile înseamnă câteva luni de stagnare în reforme și pierderea bunei imagini în fața Uniunii Europene.
În aceeași situație s-a aflat Republica Moldova și în anul 1999, când la fel guverna o alianță formată din trei partide de dreapta și de centru. Guvernul Sturza de atunci a făcut mari pași spre apropierea de UE și era la un pas de semnare a unui nou Acord de bază cu UE. La fel, neînțelegerile interne sau poate influențele din afara țării au dus la demiterea guvernului. Criza politică a continuat până când au avut loc alegeri anticipate. Poporul fiind obosit și dezamăgit a votat în proporție de aproape 70 de procente Partidul Comuniștilor, punând cruce pe vectorul european al țării.
Va putea învăța oare societatea și în special clasa politică din Republica Moldova din propria istorie?
Marian CEPOI, jurnalist, Chişinău
