În cadrul rubricii ,,O temă stringentă: opinii”, cotidianul ,,Moldova Suverană” prelua la 31 ianuarie 2002 un articol semnat de Moldpres, agenţie de stat a Republicii Moldova sau mai corect exprimat, la acea vreme, statalistă. Articolul intitulat ,,Democraţie fără hotare sau o lecţie deschisă a urii” nu reprezenta altceva decât o încercare de a discredita protestele care se desfăşurau în Piaţa Marii Adunări Naţionale, împotriva rusificării Republicii Moldova prin intermediul introducerii ca materie obligatoriu de studiu în şcoli a limbii ruse, utilizând un şir de argumente fabricate de regimul comunist instalat la putere în 2001.
Încă din titlu ni se sugerează că manifestaţiile organizate de PPCD se desfăşurau în registrul unei democraţii prost înţelese, fără limite şi care se propunea prin mijloace de învăţare şi promovare a urii. Potrivit Moldpres, aflăm că procesul de rusificare prin măsuri legislative care afectau învăţământul în limba română este „aşa-zis”, iar suspendarea PPCD-ului decisă la 22 ianuarie de catre ministrul Justiţiei Ion Morei era consecinţa unei ,,adunături neautorizate”. Ecoul dispoziţiei lui Morei ,,a ajuns în mod denaturat pînă la Strasbourg, unde delegaţia parlamentarilor români la sesiunea de iarnă a Consiliului Europei s-a grăbit să depună o moţiune împotriva republicii noastre, acuzînd-o de încălcare a democraţiei, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”, mai informează Moldpres, preluat de Moldova Suverană. Moldpres considera că autorităţile de la Bucureşti, care au promis să susţină Republica Moldova pe scena internaţională, şi-a încălcat această făgăduinţă, ,,turnându-şi vecinul”.
,,Permiteţi-ne şi nouă, cu titlu de denunţ de principii de bună vecinătate, să aducem la cunoştinţă severului Strasbourg că permanentul miting din piaţa principală a Chişinăului, condus de către deputaţii din partea PPCD, domnii Roşca, Cubreacov, Secăreanu şi alţii, s-a desfăşurat sub numeroasele drapele ale României, inclusiv revoluţionare, cu o gaură în mijloc, de parcă acţiunea a avut loc nu în suverana capitală moldavă, ci undeva pe malul Dîmboviţei”, nota Moldpres. Agenţia regimului Voronin din acea perioadă se străduia prin intermediul comentariului său publicat în Moldova Suverană să atragă atenţia asupra pericolului care apărea atunci când se striga ,,ajutor, rusificarea!”. În primul rând, considera Moldpres, limba rusă era disciplină de studiu de mult timp în programa şcolară, dar fusese trecută doar din clasa a V-a în clasa a II-a. ,,În al doilea rînd (şi acesta e cel mai important), introducerea acestei discipline nu lezează cîtuşi de puţin rolul dominant al principalei limbi de instruire – moldoveneasca, sau dacă doriţi, româna, sau dacă doriţi într-atîta – de stat”, continua Moldpres. În acelaşi ton, agenţia era de părere că rusificarea, aşa cum o clasificau manifestanţii, urma să fie ,,spre binele tinerei generaţii de moldoveni”, care ar fi putut deveni antreprenori cunoscând limba rusă, care ar fi putut obţine slujbe mai bune şi locuri la studii în Rusia şi ,,în restul spaţiului CSI”.
Articolul din Moldova Suverană lansa spre final noi atacuri îndreptate împotriva acţiunilor desfăşurate de PPCD în PMAN, care ar fi fost ilegale prin aspectul participării la proteste a elevilor, adica a minorilor, şi prin cel al organizării acestor manifestaţii într-un mod neautorizat. Moldpres concluziona că PPCD-ul încălca ordinea publică, dar demonstra şi ,,dispreţ faţă de bazele statalităţii moldoveneşti”. ,,Trezeşte mirare şi, bineînţeles, regret, poziţia unor înalte oficialităţi din România, a unui şir de parlamentari ai ei, care iau sub protecţie contravenienţi făţişi din statul vecin”, se încheia ,,comentariul” Moldpres, publicat de Moldova Suverană în numărul 17 (19967) de joi, 31 ianuarie 2002.
(Va continua)
