Întâlnirile-maraton din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău ale grupului parlamentar al PPCD cu alegătorii generaseră până la 31 ianuarie 2002 strângerea a 95 000 de semnături contra rusificării şcolilor din Republica Moldova, însă şi prigoana protestatarilor.
În acest context, editorialistul Petru Bogatu scria în numărul 11 (989) al publicaţiei ,,Ţara”, de joi, 31 ianuarie 2002, că situaţia din Republica Moldova aduce cu fantezia hollywoodiană. ,,Foarte multă lume a avut la început impresia că ortacii lui Voronin, înainte de a fi comunişti, sunt, orice s-ar spune, oameni. Iluzii. Ori de câte ori pe micul ecran apar Voronin, Iovv, Ostapciuc sau Stepaniuc, sunt frapat de sticla televizorului ca de ochiul unei cobre. Interesul meu este explicabil. Capii comuniştilor moldoveni fac impresia unor marţieni teribili şi degradaţi care au fost exilaţi de pe propria lor planetă. Ajunşi aici, pe terra, ei încearcă să ne demonstreze că mersul cu susul în jos nu este un număr de circ sau o aberaţie patologică, ci visul luminos al omenirii. Comuniştii îşi doresc, după toate probabilităţile, să încropească în Republica Moldova o societate pe dos. Tot ce e bun în lumea liberă la noi e rău şi viceversa. Democraţiile avansate, de exemplu, se descentralizează, statul de dincoace de Prut, dimpotrivă, se centralizează. În ţările fostului bloc comunist se pune accentul pe privatizare, la noi, dimpotrivă, pe o nouă etatizare. (…) Tinerele democraţii din est intră în Europa, pe când Republica Moldova se mişcă în direcţia exact opusă, spre Moscova şi Uniunea Rusia-Belarus, nota Petru Bogatu.
(Va continua)
