Paştele Blajinilor sau Paştele Mic, Prohoadele sau Paştele Morţilor este o sărbătoare populară închinată celor adormiţi, care nu ţine însă de vreun canon bisericesc. Absenţa canonului nu a împiedicat însă ca această sărbătoare să pătrundă în orânduiala bisericească. După duminica Sfintei Învieri, numită şi Duminica Tomii, în prima zi de luni, numeroşi creştin ortodocşi merg la cimitire pentru a vesti celor trecuţi din viaţă despre biruinţa lui Hristos asupra morţii, ne informează portalul Crestinortodox.ro. Pentru această sărbătoare se fac din timp anumite pregătiri, atât la morminte, cât şi în gospodării. Paştele Blajinilor m-a găsit anul acesta în satul Cojuşna din raionul Străşeni. Încă de vineri am mers la cimitirul cel vechi, cel prăvălit din deal, să vopsim pe două cruci nume şi ani. În jur, mormintele erau curăţate de buruieni, erau frumos delimitate, cu cărările trasate clar, iar gărduleţele care le împrejumuiau se mândreau cu vopsea proaspătă.
Acasă, prin cuptor, aragaz şi frigidere nu îşi mai aflau locul sărmăluţele, numite în Moldova de răsărit ,,găluşte”, ouăle înroşite, fripturile, cozonacii şi pasca, mai exact, ,,copturile”, răciturile, salata de crab, drobul sub formă de chifteluţe alungite, şniţelele, adică ,,bătutele”, peştişorii afumaţi, roşiile şi castraveţii. La cimitir, în prima zi, reprezentanţi din trei generaţii gătiţi ca într-o duminică deosebită au plecat cu traiste şi trăistuţe şi cu ajutor din partea primăriei, care a asigurat ,,rutiere”, adica maxi-taxi dintr-o parte a satului până sus, în deal, gratuit. În cimitir, oameni frumoşi forfoteau şi se salutau cu bucurie ca după o lungă despărţire. Pe fiecare mormânt erau aşezate pungi cu pomeni, cu cănuţe, ştergare, ciorapi, basmale, boluri, cozonaci, colaci, păscuţe, biscuiţi, bomboane Bucuria sau ucrainene, lumânări, ouă roşii, cutii de chibrituri. Copii treceau de la mormânt la mormânt şi aminteau că Hristos a Înviat, iar răspunsul ,,Adevărat a Înviat!” venea însoţit de câteva dulciuri. Asta mi-a amintit de o sărbătoare occidentală, însă, spre deosebire de aceasta, copiii de-aici înţeleg pe această cale să se împrietenească cu cimitirul şi să se familiarizeze cu ideea de trecere din viaţă în lumea celor drepţi. Moartea face parte din viaţă la Cojuşna, iar copiii sunt deprinşi să comunice cu şi despre cei adormiţi.
De Paştele Blajinilor, moartea îi priveşte pe toţi, este marea călătorie sau marea trecere legată de întreaga comunitate, de colectivitate. În acest sens se împart bucate sau haine în cinstea şi memoria celor care nu se mai află în viaţă, după cum ele se şi aranjează pe mese în mijlocul cimitirului, spre a fi sfinţite de preot. ,,Să fie pentru sufletul mamei”, ,,să fie pentru sufletul lui bunelul din partea tăticului”, iată aşa sunt amintiţi cei care nu mai sunt cu trupul, dar rămân cu spiritul alături de cei în viaţă. La morminte se bea şi vin, în păhăruţe, câte o gură sau două, iar cu restul se stropeşte pământul şi se spune ,,Să fie primit” sau ,,Dumnezeu să-i ierte”.
Pomenirea celor adormiţi s-a făcut şi luni la Cojuşna, în cimitirul cel nou. Se crede că cei care au decedat după 1983 sunt îngropaţi aici şi impresia care persistă este aceea că mulţi au trecut la cele veşnice în ultimele trei decenii, deoarece cimitirul acesta era plin-ochi de familii, prieteni, cunoscuţi. Totodată, cimitirul s-a extins, mormintele au împins gardul care înconjura primele locuri de veci. Doi preoţi au sfinţit bucatele aduse, au citit pomelnicele date de oameni, care s-au auzit în permanenţă la boxe şi au făcut scurte litii pe la morminte.
Cu bucurie s-au întâlnit rude, s-au reunit familii şi s-au regăsit români plecaţi în străinătate la lucru cu cei rămaşi acasă. Deşi sunt cârcotaşi care nu cuprind cu mintea şi nici cu sufletul utilitatea acestei sărbători lumeşti, ei bine, eu nu am putut să mă opresc doar asupra cănilor sau a prosoapelor împărţite în cimitire sau asupra vinului care udă mormintele. Paştele Blajinilor m-a adus mai aproape de cei care nu se mai află printre noi, de strămoşi, de ţară, de cei necunoscuţi care ne-au apărat în istorie şi de cei cunoscuţi care ne-au vegheat rostul şi traseul în familie. Duminică şi luni m-am simţit încă o dată fiică a neamului românesc.
Foto: Iulia Modiga/InfoPrut
