Din Tiraspol am luat îngheţată, microbuzul, un taxi, mica enciclopedie în documente radiofonice ,,Hai la nuntă!”, alcătuită de Ion Moanţă şi lucrările ,,Concert din muzică de Bach” şi ,,Drumul ascuns” ale Hortensiei Papadat-Bengescu. De asemenea, am luat şi pulsul oraşului de Ziua Europei, sărbătorită în premieră pentru locuitorii din stânga Nistrului.
La eveniment a participat şeful misiunii UE în Republica Moldova, Dirk Schuebel, însoţit la toate standurile misiunilor diplomatice ale României, Suediei, Germaniei, Franţei, Cehiei, Italiei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Austriei, Finlandei, Ungariei, Marii Britanii, Poloniei şi Turciei la Chişinău de către aşa-zisul ministru de externe al ,,rmn” Nina Ştanski. Practic, Ziua Europei a fost tratată de autorităţile separatiste ca un aspect de politică externă… a Tiraspolului.
În dreptul standului României i-am întâlnit pe doamna Raisa Pădurean, domnul Ion Iovcev, directorii liceului românesc ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, dar şi pe ambasadorul României la Chişinău, domnul Marius Lazurcă. În schimb, în ,,satul european” nu am putut identifica lideri politici de la Chişinău. Să fi fost acesta un gest elegant, menit să arate că oraşul de pe Bâc nu se amestecă în treburile „interne” ale regiunii transnistrene, pe direcţia relaţiei cu Europa?
Tiraspolul nu s-a schimbat la faţă pentru o zi, a rămas acelaşi, fără artificii, fără spoieli, cu acelaşi Lenin, cu aceleaşi tancuri, cu aceeaşi Rusie-mamă, franc în cutezanţa sa de a se impune ca entitate de sine stătătoare. Uniunea Europeană i-a bătut la uşă astăzi, rămâne de văzut dacă uşa se va deschide larg şi dacă ulterior, prin aceasta nu îi va trage pe unii curentul.
Foto: Iulia Modiga, Pavel Munteanu
