La adresa redacţiei ne-a parvenit o explicaţie în scris a părintelui Petru de la mănăstirea Hâncu, episcop de Ungheni şi Nisporeni, cu privire la situaţia confuză, dar inadmisibilă, creată în jurul Crucii Mântuirii Neamului Românesc, redenumită ,,Crucea Mântuirii Neamurilor” şi resfinţită sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei.
Părintele Petru a acuzat Mitropolia Basarabiei că în timpul cât Crucea Mântuirii Neamului Românesc s-a aflat în ingrijirea acestei instituţii se organizau petreceri şi ,,chefuieli” cu frigărui.
Redăm integral conţinutul acestei scrisori:
,,Crucea Mântuirii Neamurilor – mijloc de discuție mediatică
În ultimele săptămâni din ce în ce mai des privim și auzim la televizor diferite discuții și păreri legate de acea cruce ce este amplasată pe Chiscul Ostașului, în preajma orașului Nisporeni. Pentru creștini Sfânta Cruce descoperă taina mântuirii întregii umanități și nu o problemă de discuție națională. Faptul că această cruce a trecut de sub spravegherea Mitropoliei Basarabiei și a postului de Radio „Vocea Basarabiei” în supravegherea Mitropoliei Moldovei s-a făcut cu acordul și cu înțelegerea celor ce au ctitorit-o, doamna Maria Dohotaru din România, nu fără știrea ei cum este vehiculat în presă. După sfințirea din data de 28 august 2011, această cruce a fost dată uitării de către slujitorii Mitropoliei Basarabiei. Ea nu era cinstită ca ceva sfânt și mântuitor, ci ca un loc de distracție și chefuieli. În toată această perioadă de timp împrejurul acestei cruci se făceau diferite petreceri.
Ne pare foarte rău că s-a ajuns la asemenea înterpretări a mass-mediei. Pentru creștinism crucea însăși e o putere care produce învierea. De aceea și am numit această cruce „Crucea Mântuirii Neamurilor”, adică a întregului neam omenesc și nu doar a neamului nostru, sau a celui slav, sau grec. Hristos pe cruce nu a mântuit doar un popor, ci în taina crucii Sale este mântuită întreaga umanitate. De aceea am și socotit de cuviință ca să numesc această cruce cu un asemenea nume. Prin aceasta am dorit să descoper universalitatea mântuirii adusă de Hristos neamului omenesc, am dorit să descoper una din însușirile Bisericii care este sobornicească. Iată că „Crucea Mântuirii Neamurilor” amplasată în preajma orașului Nisporeni este o cruce a sobornicității și nu a naționalității. Ea nu are hotare, la ea pot să vină să se închine creștini, din întreaga lume, nu numai din țara noastră, nu numai cei din Ucraina sau din România. Emblema acestei Cruci este ecumenică și nu una teritorial-administrativă.
Crucea are în ea însăși o forță de biruire a păcatului și a morții, o putere care înaintează spre înviere și se finalizează în înviere. Iată prin grija ce o au acum slujitorii Mitropoliei Moldovei în jurisdicția căreia se află această cruce sfântă îi descoperă ei această putere sfințitoare și mântuitoare. Știți de ce? Deoarece în preajma ei acum nu se mai fac frigărui, în preajma ei acum nu se mai dau petreceri, ci în preajma ei acum se oficiază Sfânta Liturghie, acea mare Taină care ne descoperă și prezintă sensul adevărat al crucii, unul soteriologic, nu unul al petrecerilor și chefuielilor.
În sinaxarul din Sâmbăta Mare se spune: Domnul după ce a renăscut pe omul cel stricat în ziua a șasea l-a înnoit prin crucea Sa. Această taină se întâmplă și această cruce la care vin creștinii să se reînnoiască în har, vin să primească putere de jertfire și binecuvântare, nu vin pentru a sărbători evenimente lumești denaturând sensul ei soteriologic. Dacă crucea are în ea forță de biruire a păcatului, iată că acum putem zice că cu adevărat această cruce și-o îndeplinește, puțini care venea și o priveau se îndreptau cu gândul spre jertfa Mântuitorului pe cruce, dar astăzi toți pelerinii sunt îndemnați de propria conștiință să facă acest lucru din însuși faptul că împrejurul acestei cruci este o mică bisericuță. Astăzi pelerinii care vin să privească, văd exemple de oameni care cu adevărat trăiesc această taină a jertfei de pe cruce și aceste persoane sunt viețuitorii schitului nou înființat, care și-au luat crucea și îi urmează lui Hristos. Priviți câte adevăruri se pot descoperi în prezent la această cruce sfântă.
Ceea ce ne-a inspirat să punem denumirea „Crucea Mântuirii Neamurilor”, devenit un subiect mediatic, este una din cântările bisericești din joia din săptămâna patimilor: „Crucea Ta, Doamne, este viață și înviere poporului Tău… Răstignitu-Te-ai pentru mine, ca să-mi izvorăști mie iertare; împunsu-Te-ai în coastă ca să-mi izvorăști mie pâraie de viață; cu piroane Te-ai prinoti, ca crezânt eu prin adâncul patimilor Tale, să strig înălțimii puterii Tale: Dătătorule de viață, Hristoase, slavă Crucii Tale, Mântuitorule”. Iată că în acest tropar este ascuns tainic denumirea Crucii, de pe dealul Nisporeniului, supranumit și golgota Nisporeniului.
Crucea mântuirii neamurilor, este crucea Ortodoxiei și a universalității, la ea sunt primiți de a se închina și ruga creștini veniți din toate cele patru colțuri ale lumii, căci acest adevăr ni-l descoperă fiecare semn al crucii.
Dorința ctitorilor a fost ca în acest loc binecuvântat să se facă pelerinaje, să se organizeze „Drumul Crucii”, să fie construită o mănăstire, unde să se oficieze zilnic Sfintele Liturghii. Trecând acest complex în subordinea canonică a Episcopiei de Ungheni și Nisporeni din cadrul Mitropoliei Moldovei, starea de lucru de aici a luat un alt făgaș, organizându-se schitul de maici în cinstea Sfântului Binecredincios Ștefan cel Mare, se efectuiază pelerinaje, astfel, ctitorii au mărturisit că sunt foarte mulțumiți de cele înfăptuite până la etapa actuală.
Se mai vehiculează vorbe precum că Dl Veaceslav Țâbuleac, ar fi comercializat acest complex Episcopiei noastre.
Aceste afirmații sunt adevărate aberații. Or, Domnia Sa nu a manifestat indiferență față de acest loc sacru, ci s-a îngrjit ca obiectivul să fie predat în mâini sigure, cu frică de Dumnezeu.”
