Isidor Sârbu şi fiica sa se odihnesc pentru vecie în cimitirul din comuna Brezoiaele, judeţul Dâmboviţa, acolo unde au găsit refugiu din calea ruşilor.
Isidor Sârbu, bunicul lui Voronin, fostul preşedinte comunist al Republicii Moldova, făcea parte dintr-o familie numeroasă de zece fraţi, cinci băieţii şi cinci fete. Isidor Sârbu era cel mai bogat ţaran din Corjova, sat din Transnistria, iar în anii ‘30 odata cu venire la putere a bolsevicilor ruşi, aceştia l-au deposedat de toate bunurile sale şi ale fratelui său geaman, Simion Sârbu. Isidor Sârbu povesteşte, într-un interviu apărut în numărul 1 al revistei „Cartea moldoveană”, în 1943 cu titlul „O viaţă canonită ca atâtea altele”, secvenţe ale vieţii sale distruse de comunişti. Li s-a luat totul: casele, pământurile, banii, vitele, roada. Pe mosia lor comunistii au înfiinţat un colhoz. Comuniştii i-au luat casa lui Isidor Sârbu şi i-au oferit pentru trai un grajd. În 1933, Isidor Sârbu împreună cu fiul său Marcu, au dat foc la grânele adunate de colhoz de pe pământul familiei sale. Comuniştii l-au arestat pe bunicul lui Voronin şi l-au dus la ancheta la Tiraspol, dar fiul sau Marcu şi-a salvat tatăl declarând că el a dat foc grâului.
