În această săptămână am trecut munţii, din Muntenia, în Transilvania, pentru a mă întâlni cu apărători ai limbii şi istoriei tuturor românilor, domniţe şi bărbaţi din Republica Moldova, europeni în spirit, dornici să vină mai curând clipa reîntregirii naţionale. Surori şi fraţi de sânge, cu o admirabilă ascuţime a minţii, cu inima caldă, care bate pentru Patria Mamă, cu sufletul trăind în România, aşa cum a fost. Şi aşa cum va fi.
În apropiere de castelul Bran, într-un hotel nou-nouţ – ridicat după tipicul celor din Tirol, deşi caracteristicile sale oricând pot fi identificate şi în Bavaria, cel mai bogat land german – au venit, din cel mai năpăstuit land românesc, situat între Prut şi Nistru, un grup de români. Cerebrali, inimoşi, privind gazdele cu uimirea celor ce se bucură de frumuseţile patriei reîntregibile. Este vorba de profesori, din Republica Moldova, invitaţi la un brainstorming. Unul despre trecutul, prezentul şi viitorul celui de-Al Doilea Stat Românesc.
Brainstorming prilejuit de şcoala de vară, organizată la Bran, între 8 şi 11 iulie, în cadrul Programului Educaţional “Istoria de lângă noi”.
Şi am onoarea de a îi nominaliza aici pe: Adam Olimpiada Ion, Ardeleanu Ion, Axan Alexei, Beleacov Alexandru, Boboc Elena, Bolgari Rodica, Botnari Vera, Crişaviţchi Mihai, Druga Maria, Frimu Liliana, Ganciaruc Aliona, Griţco Aurelia, Guţu Ghenadie, Iachimovschi Iulia, Iaconi Nina, Lefter Tatiana, Lungu Margareta, Macari Ala, Marandici Galina, Maxim Aurelia, Melnic Iurie, Pinteac Anatol, Puşcaş Victor, Roşca Tatiana, Ştirbu Mihai, Vulpe Cristina, Zaporojan Vladimir, Zeamă Angela.
Această inedită acţiune a fost posibilă datorită unui compatriot încrezător în tot ceea ce se poate face, inteligent, PENTRU A ADUCE BASARABIA ACASĂ. Un obiectiv asumat şi de coechipierii lui, june şi tineri, din cele două state româneşti, la care am remarcat tactul, seriozitatea, focalizarea pe următorul obiectiv spiritual de cucerit. Românul despre care scriu a şi publicat un volum inedit, în care fiecare din cele 200 de pagini ard ochii cititorului, “cu fierul roşu” al cuvintelor evitate de alţii. Evitate, de alţii, cinici de profesie, din indiferenţă, incultură, egoism, lipsă de perspectivă naţională. Sunt adevăruri ignorate. Ignorate pentru că nu sunt… comerciale, adică vulgare şi de prost gust. O afirmaţie precum “Rusia este percepută ca principala ameninţare la securitatea României” ţine de convingerea românului de rând. Fiind evitată şi de oficialii clipei de azi. Care preferă să mimeze relaţii cordiale, cu omologii lor de la Moscova.
Un lucru deloc rău, dacă ar fi adevărat, cu rezultate concrete, benefice, pentru relaţia complexă, dintre ţara noastră şi Rusia. “Forţa brută reprezintă instrumentul cel mai utilizat de către politica externă rusă, însă fără succese prea mari în păstrarea zonelor de influenţă.” Trist adevăr.
Unul care îmi aduce aminte de un schimb de replici, la o recepţie diplomatică, cu un înstelat estic. Respectivul îmi spunea că dacă nu se înţelege faptul că Republica Moldova este parte a zonei de influenţă rusă, atunci tancurile pornite de la răsărit, vor ajunge în câteva ore pe malul stâng al Prutului. I-am replicat că vor avea timp, echipajele de pe tancurile ruseşti, doar cât să îşi spele blindatele, în apa Milcovului menţionat, de praful de sorginte siberiană, apoi se vor întoarce, cu o viteză şi mai mare, dincolo de Nistru. Asta pentru că NATO nu va tolera aşa ceva.
Chiar dacă politicienii de la Moscova subestimează vlaga celor încadraţi în Cartierul General aliat, de la Bruxelles. Răsăriteanul m-a privit sever, dar a tăcut.
