Săptămâna trecută a avut loc o întâlnire secretă dintre preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, şi cel al Ucrainei, Viktor Ianukovâci, la care s-a discutat destinul viitor al… Republicii Moldova.
Agenţia de presă ucraineană „Novâi rehion” difuzează o declaraţie a preşedintelui Comisiei de politică externă a Radei Ucrainei, Oleh Bilorus (fost ambasador al Ucrainei în SUA), prin care acesta anunţă că, de fapt, Ucraina şi Federaţia Rusă – încurajate de abandonarea acestui spaţiu de către SUA – şi-au împărţit teritoriul actual al Republicii Moldova, Ucrainei revenindu-i Transnistria, iar Federaţiei Ruse – ce mai rămâne neocupat între Nistru şi Prut.
În acest sens a fost încheiat şi un pact confidenţial între Medvedev şi Ianukovâci, ca cel dintre Stalin şi Hitler.
Vlad Filat, primul-ministru al Republicii Moldova, a protestat vizavi de intenţiile acestor state-prietene de a trata Transnistria ca subiect separat, nu ca parte integrantă a unui stat-membru al CSI, şi de a lichida, fără a consulta Chişinăul, pentru mărfurile transnistrene, graniţa dintre Ucraina şi Transnistria.
Anticipând, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a reiterat acum o săptămână că UE şi NATO n-au ce căuta în „zona de interese a Federaţiei Ruse”, constituită din fostele republicii sovietice, motivând că ingerinţele acestor structuri europene „destabilizează situaţia şi întârzie dezvoltarea” acestor părţi componente ale CSI.
Aceste fraze rostite în faţa deputaţilor din Duma rusească sunt o ameninţare directă la adresa Republicii Moldova, care a anunţat nu o dată că vrea în UE (fără să părăsească CSI).
Iată însă că aceste structuri nu mai sunt privite de Moscova drept complementare, compatibile, ci mai degrabă rivale.
Guvernării acest lucru ar trebui să-i dea de gândit şi să nu-şi mai facă iluzii privind integrarea noastră în Uniunea Europeană concomitent cu prezenţa noastră în Comunitatea Statelor Independente (dar foarte dependente de Kremlin).
Acelaşi oficial rus mai făcuse acum două săptămâni o afirmaţie la fel de trăsnită că, „spre deosebire de unii vecini ai Republicii Moldova (se avea în vedere România – n.n.), care nu-i recunosc identitatea, noi i-o recunoaştem”.
Voi nu doar o recunoaşteţi, ci sunteţi chiar autorii ei. Parcă nu se ştie că Moscova a creat în 1924, la Balta, „naţiunea moldovenească”, „poporul moldovenesc”, „limba moldovenească”, deosebite de naţiunea română, poporul român, limba română, ca să aibă „argumente” de a ne rupe de la trupul Ţării.
Medvedev, Lavrov, Putin şi alţii, ca şi Voronin, Mişin, Muntean, Dodon ş.a., doresc continuarea ocupaţiei de peste 50 de ani a Basarabiei. E drept că sub o altă formă.
Şi unii, şi alţii spun că ne-a fost bine când ne-au deportat, când ne-au ucis în Siberii de gheaţă, când ne-au smuls limba din gură, când au făcut grajduri din biserici, când ne-au ucis bunicii şi părinţii numai din motiv că erau români.
Şi se supără, pentru că nu le suntem suficient de recunoscători.
Iar dacă îi contrazicem, Voronin şi şleahta lui de vânduţi intereselor imperiale ne învinuiesc că am atenta la armonia etnică şi – atenţie! – la „statalitatea” Republicii Moldova.
Dar statul lor nu vine nici măcar de la 27 august 1991, când Republica Moldova s-a rupt de Imperiu, ci de la 28 iunie 1940, când Basarabia a fost ruptă de la trupul României, şi de la 24 octombrie 1924, când Stalin a creat Republica Autonomă Moldovenească, la care visa, într-o discuţie cu Ivan Osoţki, unul dintre liderii noii formaţiuni statale, „să alipească Basarabia şi, dacă situaţia internaţională va fi favorabilă, întreaga Românie”, la fel cum pitonul lui Antoine de Saint-Exupéry voia să înghită elefantul de vreo sută de ori mai mare ca el, fără a se mai gândi că ar putea avea probleme de digestie.
Cei doi tâlhari de teritorii româneşti, Ucraina şi Federaţia Rusă, conspiră contra intereselor vitale ale Republicii Moldova, încă un argument că locul ei nu este în CSI, iar dacă ne gândim cu adevărat la destinul copiilor noştri, ar trebui să abandonăm de urgenţă – aşa cum a făcut Georgia – acest spital în care pacienţii, în loc să se trateze, fac operaţii care nu se pot solda decât cu decese.
Sursa: Literatura şi Arta