Zilele trecute postul de televiziune “Zvezda”, controlată de Ministerul Apărării de la Moscova, a venit cu o ştire-trăsnet din care reiese că în timpul apropiat pacificatorii ruşi din Transnistria vor primi elicoptere “pentru a supraveghea frontiera administrativă a raioanelor din estul Republicii Moldova”. Sursa afirmă că “la moment se discută cu oficialii de la Chişinău ca aceste nave să poată zbura” şi că “Tiraspolul déjà s-a arătat de acord”. Nimic nu se ştie despre modelul şi numărul elicopterelor care ar putea apărea în stânga Nistrului. Pentru mine apare o întrebare rezonabilă: ce au pacificatorii ruşi cu hotarul moldo-ucrainean?
Noutatea a provocat zarvă extraordinară. Intenţiile ruşilor sunt tratate ca un gest inamical care denotă în plus imperativul retragerii forţei militare ruse din stânga Nistrului şi schimbării formatului pacificator. Şeful Biroului de Reintegrare, George Balan, a dezminţit informaţia şi a negat existenţa unor astfel de tratative, iar ministrul apărării, Vitalie Marinuţă, a declarat că prezenţa tehnicii militare, inclusiv a elicopterelor, nu este binevenită. “Republica Moldova, – afirmă demnitarul, – nu va accepta ca Federaţia Rusă să aducă elicoptere în regiunea transnistreană”. Discuţii aprise, să ne amintim, s-au iscat şi cu an în urmă când Moscova a iniţiat modernizarea echipamentului militar pentru forţele sale de menţinere a păcii, iar în zonă, fără de a fi informate autorităţle moldave, a fost introdusă tehnică militară nouă. Chişinăul a cerut explicaţii pentru aceste măsuri unilaterale la ce viceministrul rus al apărării, generalul Valerii Ivnevici, responsabil pentru trupele de pacificare, a declarat că s-a produs o neînţelegere şi că pe viitor asemenea confuzii nu se vor repeta.
După semnarea acordul de încetare a focului din 21 iulie 1992 trupele de menţinere a păcii formate din contingente ale Federaţiei Ruse, ale Moldovei şi administraţiei de la Tiraspol au primit elecopterele de la Armata 14. Navele aeriene au fost utilizate pînă în 1997, iar după ce au depăşit termenul prevăzut de exploatare nu au mai fost folosite. Timp de şaisprezece ani aceste elicoptere stau fără treabă şi încă multă vreme vor rugini.
Vorba nu e doar de o înlocuire banală a tehnicii învechite cu una nouă. Hărmăiala pornită dă de înţeles că strategii de la Kremlin uneltesc ceva. O posibilă apariţie a helicopterilor ruseşti în spaţiul aerian al Repblicii Moldova, în afară de o demonstrare a muşchilor şi presiune de ordin politic, camuflează materie nevăzută. Maşinăria militară rusă manifestă în general un inters sporit faţă de pistele de aterizare-decolare şi aerodromurile militare pe teritoriul intern al federaţiei şi unul absolut ieşit din comun faţă de cele plasate în nemijlocita apropiere cu ţările NATO şi UE. Această afirmaţie reiese din concluziile făcute de strategii şi generalii ruşi după recentele aplicaţii de amploare la Pacific cu implicarea a circa 160 nave aeriene militare, când în zona acţiunilor pe calea aerului peste 3000 km a fost transportat efectiv cu tehnică, iar numărul total al militarilor concentraţi în acest capăt al pământului a ajuns pentru ultimii douăzeci de ani la o cifră record – 80 000 militari.
Interesul sporit al Kremlinului faţă de problema în cauză se materializează. În vara aceasta un regiment de avioanele de vânătoare moderne СУ-27CM3 al Federaţiei Ruse a fost amplasat pe aerodromul militar din orăşelul belorus Lida. Explicaţia este una simplă, pista se află doar la 35 km de la hotarul cu Lituania şi 120 km cu Polonia. Ambele state sunt membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Pentru aviatori şi familiile acestora au fost puse la dispoziţie pista aerodromului, edificiile, casele de locuit şi alte elemente de infrastructură – patrimoniul fostei unităţi de aviaţie militare sovietice. Nu încape îndoială că această unitate va participa în septembrie curent la aplicaţiile ruso-beloruse cu tematica antitero. Referitor la problematica exerciţiilor există dubii. Cifra de circa 13 000 de militari preconizaţi pentru manevre e prea mare pentru o operaţiune antiteroristă. Spaţiile imense ale aplicaţiilor şi numărul impunător de tehnică depăşesc cu mult conceptul unei operaţiuni antitero. Concluziile le faceţi singuri.
Aerodromul tiraspolean nu este o excepţie, fiind într-o stare satisfăcătoare şi având “totul” la îndemână, face posibil activitatea cuvenită a aviatorilor militari. Fondurile existente asigură deservirea, iar aparatajul navigator fac posibil aterizarea, stocarea şi decolarea navelor militare. Federaţia Rusă, având în stânga Nistrului pe ai “săi” va fi scutită de o plată pentru arendă. SUA plătesc Kîrghîstanului bani grei, circa 60 mln USD anual, pentru utilizarea bazei aviatice Manas, transformată pentru asigurarea operaţiunilor din Afganistan într-un centru de transport tranzitar.
Intenţia Kremlinului după şaisprezece ani de tăcere de a avea elicoptere noi la Tiraspol este o şmecherie. Forţele de Menţinere a Păcii, ca şi întreg formatul pacificator impus de ruşi în 1992, este un paravan după care sunt ascunse interesele geopolitice ale Kremlinului de a avea la îndmână un aerodrom militar modernizat în această regiune din sud-estul Europei. Miezul problemei se ascunde tocmai aici. Ruşii ar fi bucuroşi să folosească aerodromul militar Mărculeşti, însă spre nenorocul lor Republica Moldova se declară un stat neutru şi nu participă în acordul de securutate colectivă CSI-ist.
Pentru InfoPrut, Andrei Covrig, colonel (rez)
Foto: Andrei Covrig
