Zilele trecute aflăm că ministrul Recean trebuie să îi plătească subalternului său Ruslan Saachian 4 mii de lei. Pentru că (de câteva ori) fostul şef al Poliţiei Criminale (eu cred ca aceasta e cea mai adecvată denumire a unităţii pe care o conducea Ruslan Saachian) a fost nemulţumit că i s-a făcut o inspecţie în birou, că a fost întrebat de ce o fi dezordine în dosarele penale şi în activitatea sa, şi tot aşa.
Saachian are dreptate. Nu pentru că e just şi legal ceea ce vrea, cere şi obţine el. Saachian are dreptate pentru că aşa funcţionează justiţia din R. Moldova – dă dreptate saachienilor, papucilor, gumeniţilor, zubicilor.
În epoca internetului, ştirile circulă rapid, şi săptămână de săptămână aflăm că în statele europene se produc acte reale de justiţie: demnitari publici anchetaţi, judecaţi, condamnaţi şi chiar întemniţaţi. În Spania, Italia, Belgia, România — actele de justiţie se întâmplă cu adevărat. Şi cetăţenii de rând înţeleg că sistemul punitiv funcţionează chiar şi pentru mai marii zilei.
În R. Moldova oamenii de asemenea cred că sistemul punitiv funcţionează. Însă nu pentru toţi. Închisorile din Moldova sunt pline de oameni care sunt condamnaţi pentru 1 sac de cartofi, 2 saci de ciment, 3 metri cubi de lemn, 4 găini şi 5 curci. Iată însă că poliţiştii care au maltratat 200 de tineri în comisariatele de poliţie în doar câteva zile din aprilie 2009 nu au fost măcar identificaţi până astăzi.
Poliţiştii torţionari, corupţi, criminali nici nu trebuie identificaţi în continuare. Mai bine nu trebuie. Pentru că odată identificaţi, vom şti cum îi cheamă şi vom şti cui plătim salarii.
