Romania, in relatiile sale cu Rusia, visleste in directia opusa nu doar comparat cu partenerii deja traditionali ai Rusiei in Europa (Franta, Germania sau Italia), dar si cu state membre UE care pana recent au fost catalogate de ambasadorul rus la Bruxelles Vladimir Cijov ca fiind afectate de „fantomele trecutului” (Romania fiind atasata de Kremlin acestui grup). In 2010 au avut loc contacte la nivel inalt intre Rusia si state membre UE active in promovarea drepturilor omului si Europenizarea prefereiei estice: Danemarca, Suedia, Cehia. Ministrul de externe ale Marii Britaniei a mers la Moscova cu intentia de a reporni relatia cu Rusia. Si tarile Baltice traditional cunoscute pentru relatii dificile cu Rusia au urmat tendinta, ministrul de externe Sergei Lavrov a vizitat Letonia, iar presedintele Latviei Zatlers a efectuat o vizita la Moscova considerata istorica. Dupa o pauza prelungita presedintele Estoniei in 2010 a luat parte la festivitatile de 9 mai la Moscova. Pe aceasta harta a vizitelor premierilor, presedintelor sau ministrilor de externe lipseste doar Romania.
Se pare ca state membre UE cu agenda impovarata de probleme bilaterale cu Moscova au decis sa emuleze „resetarea” ce a avut loc intre Rusia-SUA, Rusia-NATO si Rusia-UE. In cazul Romaniei „resetarea” sau macar incercarea de a mima nu a avut loc. Lipsa de reactie a Romaniei ii slabeste pozitia in cadrul UE. Din moment ce faci parte dintr-un club si nu esti un jucator care poate influenta decisiv directia acestuia, trebuie sa te inscrii in tendinta generala daca vrei sa folosesti energia cumulata a UE in dosarele de interes national. Atunci cand te plasezi in afara curentului sansele de a influenta politica UE din interior se reduc considerabil, Polonia a invatat bine aceasta lectie. Deci, primul pas pe care ar trebui sa faca Romania este sa urmeze tendinta trans-atlantica in relatiile cu Rusia. Prin aceasta Romania va contribui la reducerea diviziunilor intra-europene pe Rusia care submineaza capacitatea UE de a vorbi cu o singura voce cu Moscova. Se prea poate ca contributia Romaniei sa nu fie decisiva in acest proces. Dar Romania trebuie sa o faca. Dat fiind partneriatul sau strategic cu SUA, Romania poate si trebuie sa joace un rol in armonizarea si mai buna coordonare a politicii trans-atlantice fata de Rusia, dar si in vecinatatea estica. Ori redresarea relatiilor cu Rusia este o preconditie ca eforturile Romaniei sa aiba impact la nivel trans-atlantic. Astfel, daca privim in esenta, „resetarea” serveste interesul national al Romaniei.
„It’s the economy, stupid”
Insa „resetarea” nu este un exercitiu pur politico-diplomatic. Aproape in fiecare caz, statele membre UE urmaresc interese economice foarte bine definite. Strategia Rusiei de a spori eficienta energetica deschide oportunitati mari de afaceri pentru companii din Danemarca si Suedia, printre cele mai avansate in acest domeniu. BP dupa ani buni de hartuirea dirijata de la Kremlin (in cadrul societatii mixte ruso-britanice TNK-BP) formeaza o alianta strategica cu compania de stat Rosneft (ironia sortii este ca tocmai aceasta a absorbit in mod abuziv activele Yukos-ului) pentru a exploata resursele naturale pe platoul continental rus in Arctica. Interese economice a tarilor Baltice sau a Poloniei pentru care Rusia este un partener comercial important si sursa de gaze naturale sunt evidente.
Daca Romania decide sa relanseze relatia cu Rusia, componenta economica trebuie sa joace un rol primordial. Vizita presedintelui Lukoil in Romania dar si prezenta simtitoare a capitalului rus in Romania (Lukoil, Rusal, OMZ, TMK, Mecel, MMK) confirma ca Rusia in ciuda discursului uneori agresiv la adresa Romaniei a fost capabila sa promoveze mai eficient interesele sale economice in Romania. Desi a incercat sa tina pasul cu Rusia la nivel retoric cu replici taioase, la capitolul econimic performantele Romaniei in Rusia sunt modeste. Asadar, ”resetarea” trebuie sa aduca un nou impuls in relatii economice bilaterale, si nu doar in sensul deschiderii pietii romanesti, dar si a patrunderii active a Romaniei pe piata ruseasca. Deoarece ”saga” aderarii Rusiei la Organizatia Mondiala a Comertului (negocierile dureaza 18 ani) s-ar putea incheia in 2011-12, Romania trebuie sa fie gata sa speculeze oportunitatile oferite de acest moment. Pozitia Romaniei pe piata energetica regionala permite sa abordeze relatia economica cu Rusia mult mai relaxat decat de exmplu Bulgariei. Este foarte probabil ca Romania nu va reusi din prima. Dar si vecinii Romaniei mult mai pragmatici in relatia cu Rusia, cum ar fi Ungaria, cu o prezenta vizibila pe piata ruseasca (OTP a preluat in 2008 Investsberbank din Rusia) nu intotdeauna au succes in afaceri cu Kremlinul. De pilda, ultima vizita a premierului ungar la Moscova a fost un esec. Ungaria nu a reusit sa convinga Rusia sa cedeze actiunea de aur in compania Malev si sa accepte rascumpararea a 21% din actiuni MOL detinute de Surgutneftgaz. Dar Ungaria nu se da batuta, asa cum imi confirmau colegii la Budapesta, cele doua obiective au ramas in vigoare.
Ajustarea discursului fata de Moldova
Pentru ca „resetul” cu Rusia sa functioneze, iar Romania sa fie mult mai eficienta in interiorul UE pe Moldova, discursul dar si politica fata de Chisinau trebuie sa sufere niste ajustari. Un diplomat European de rang inalt a marturisit ca „Romania in ultimul an si jumate a invatat, dar prea putin cum sa faca un joc intelegent pe Moldova. Emotional eu inteleg Romania, dar emotii nu au ce cauta in politica. Alta trebuie sa fie abordarea.” Printre lectii inavatate de Bucuresti este mentionata stabilirea dialogului cu toate componentele Aliantei pentru Integrare Europeana (si chiar intentii nematerializate de a avea un canal de comunicare cu Partidul Comunist) si un inceput bun de mandat al ambasadorului Romaniei la Chisinau. Evaluarea unor diplomati romani in privat nu difera foarte mult de cea a oficialilor Europeni. Asa cum a remarcat intr-un tete-a-tete un diplomat roman „inima se bucura cand ascult discurs emotional al nostru, dar mintea intelege ca nu ne serveste foarte mult pentru a promova interese pe termen lung in Moldova.”
Dar ce anume este gresit in discursul Romaniei pe Moldova? Potrivit unui oficial european „ambiguitatea vizavi de suveranitatea Moldovei sau recunoasterea frontierei, chiar daca nu asta este probabil intentia, costa mult Romania in UE in termeni de credibilitate.” Indiferent daca suntem sau nu de acord cu aceasta opinie, ce conteaza este ca lipsa tratatului de baza si pana recent a tratatului cu privire la regimul frontierei de stat cu Moldova a fost speculata de Rusia pentru a ataca Romania fie pe cale bilaterala fie in cadrul dialogului institutionalizat UE-Rusia. Imi aduc aminte in cadrul unei intalniri in tomana 2008, un diplomat dintr-o tara Baltica (cu resedinta la Bruxelles) care nu poate fi banuit de rele-intentii fata de Moldova sau Romania sugera cat se poate de amical incheierea cat mai rapida a tratatului de baza pentru a elimina un factor iritant pentru UE, care richoseaza negativ asupra Romaniei.
Problema frontierei de stat in 2009-2010 putea fi gestionata mai bine. Insa zigzagurile Romaniei pe dosarul tratatului de frontiera cu Moldova (avem sau nu avem nevoie de acord) au intarit convingerea in Europa ca doar interventia in extremis a Germaniei (vizita cancelarului Merkel la Bucuresti in toamna 2010) aflata in tratative intense cu Rusia pe Transnistria, a determinat Romania sa semneze acordul. Deci, din puctul de vedere al comunicarii pozitiei sale pe Moldova, Romania nu a reusit sa transmita un mesaj clar care sa nu lase indoieli in cadrul UE cu privire la intentiile sale, dar in acelasi timp sa nu ofere ocazii Moscovei de a marca goluri in poarta Romaniei. Conducerea de la Tiraspol, care supravietuieste din alimentarea fricii fata de ”iminenta anexare” a Moldova de Romania, a speculat la randul sau intens ocaziile oferite de Bucuresti. Intrebarea ridicata de Transnistria este de ce sa ne reintegram cu Moldova daca ea urmeaza sa-si piarda statalitatea? Din nefericire, Romania nu a ales o strategie potrivita pentru a raspunde acestor acuzatii nefondate. Conducerea a preferat un contra-discurs contondent care a angrenat Romania intr-un dialog steril la distanta cu Moscova.
Europa pentru rusofoni
Romania nu trebuie sa-si ajusteze discursul fata de Moldova de-a dragul Rusiei sau partenerilor europeni, dar pentru a-si realiza obiectivele de politica externa, in special in Moldova (democratizarea, reintegrarea tarii si aderarea la UE). Prin urmare, discursul Romaniei pe Moldova trebuie sa fie Europenizat si sa devina mult mai tehnic si mai putin emotiv. Romania trebuie sa dezarmeze discursul geopolitic al Rusiei cu idealism calculat. Romania trebuie sa evite sa raspunda la provocari verbale si sa insiste cu mesajul de cooperare intre Rusia si UE in „vecinatatea comuna” spre interesul ambelor parti. Romania trebuie sa afirme ca relatia Moldovei cu Romania nu vine in contradictie cu relatia Chisinaului cu Moscova si ca integrarea Moldovei in UE necesita o relatie de prietenie cu Rusia. Doar asa Romania va reusi sa neutralizez activitatea Moscovei ce urmareste sa adnceasca fragmentare identitara a Moldovei. O serie de dezbateri organizate in Moldova de fondul rus ”Priznanie” in 2009-10 pe subiecte, cum ar fi scutul anti-racheta si implicatiile pentru securitate in Estul Europei sau falsificarea istoriei ca instrument politic, nu lasa nici o indoila cu privire la intentiile Moscovei. In aceste conditii, mesajul Romaniei care tinteste doar audienta pro-romana in Moldova faciliteaza in mod indirect strategia rusa. Un discurs european a Romaniei adresat inclusiv populatiei vorbitoare de limba rusa dar care a optat pentru integrarea europeana (nu toti vorbitori de rusa in Moldova isi vad viitorul cu/in Rusia) va contribui la coagularea societatii in jurul unui proiect care transcede diferente etnice si culturale. Pe termen scurt, Romania trebuie sa promoveze ideea semnarii rapide a unui tratat de baza cu Moldova. Guvernarea comunista nu a fost tocmai un partener comod pentru incheierea tratatului. AIE-2 ofera o oportunitate buna in acest sens. Sigur, schimbare de discurs nu va fi pe placul Rusiei, deaorece o va lasa fara munitii in efortul de a umfla amenintarea in realitate inexistenta a Romaniei pentru Moldova si o va forta sa regandeasca strategia de comunicare. Dar nu este exclus faptul ca note cooperante in discursul Romaniei vor crea premise pentru o relatie mai functionala cu Rusia.
Sursa: Contributors.ro
