Nu este un secret pentru nimeni că, după desprinderea de Uniunea Sovietică, Republica Moldova a fost afectată o lungă perioadă de timp de instabilitate economică şi politică, repercutate negativ asupra nivelului de trai al populaţiei şi, implicit asupra stării de sănătate a acesteia. În timpul guvernării Voronin, Chişinăul a fost deseori omis din agendele majorităţii organizaţiilor internaţionale în domeniul sănătăţii, iar colaborarea în domeniu a fost limitată la parteneriatele cu Federaţia Rusă, fără consecinţe pozitive vizibile.
Ca o paranteză, încercând să mă documentez cu privire la situaţia colaborării moldo-ruse în domeniul sănătăţii, Internetul mi-a furnizat doar date referitoare la acorduri privind cooperarea în sectoarele militar şi cultural şi câteva privind domeniul economic şi energetic.
Acest fapt a determinat un nivel nesemnificativ de investiţii în domeniul medical şi, respectiv, degradarea sistemului de sănătate.
Ameliorarea vizibilă din ultimii ani a sistemului medical a fost o consecinţă a deschiderii oficialilor de la Chişinău în faţa unor organisme internaţionale care le-a permis să intervină financiar, logistic şi strategic, precum şi o viziune de dezvoltare a acestui sector.
În februarie a.c., reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au salutat progresele autorităţilor din Republica Moldova în materie de sănătate, creşterea speranţei de viaţă, reducerea mortalităţii infantile şi au încurajat abordarea multilaterală a asigurării accesului populaţiei la servicii medicale calitative.
În timpul guvernării pro-europene au fost construite 65 de centre noi de sănătate în sectorul rural, de care beneficiază în jur de 1,3 mln. de cetăţeni, iar 500 de persoane lucrează în condiţii noi şi decente. Tot în această perioadă, conform celor declarate de ministrul sănătăţii, au fost consolidate Spitalul Oncologic, Spitalul de Urgenţă, Spitalul Ignatenco, Institutul Mamei şi Copilului. În acest scop au fost investiţi peste 1 mlrd. 600 milioane lei, faţă de doar 87 mln. lei în anul 2009.
Ministerul Sănătăţii a întreprins o serie de măsuri importante, menite să menţină finanţarea prioritară a sectorului de sănătate din fondurile publice. De exemplu, în 2009, cuantumul resurselor financiare alocat a constituit 3 846,8 mln. lei (indicele preţului de consum în anul 2009 a fost de 100%). În 2010, pentru sănătate a fost aprobată suma de 4040,9 mln. lei (indicele preţului de consum prognozat a fost de 109,3%), cu circa 200,5 mln. lei mai mult comparativ cu anul 2009. În anul 2011, cuantumul alocaţiilor pentru sănătate a crescut la 4 256,5 milioane lei (rata inflaţiei prognozată fiind de 6%).
În 2010, alocaţiile pentru medicamente parţial şi/sau integral compensate au fost majorate cu 51,2% (sau cu 37.944,7 mii lei) faţă de anul 2009, la 112 000,0 mii de lei. A fost extinsă lista medicamentelor compensate de la 53 denumiri comerciale internaţionale în anul 2009 (473 denumiri comerciale), la 84 (608 denumiri comerciale) în anul 2010. Suplimentar, începând cu anul 2010, a fost realizată reducerea cu 75% a primei de asigurare achitată în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii privind proprietarii de terenuri agricole. Aceasta, împreună cu extinderea listei categoriilor de persoane asigurate de către stat, a contribuit esenţial la protecţia socială a păturilor defavorizate şi la sporirea accesului populaţiei la asistenţă medicală acordată din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
Conform rezultatelor studiului “Accesul şi calitatea serviciilor medicale spitaliceşti în percepţia populaţiei din Republica Moldova”, realizat în anul 2011 de Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate, gradul de satisfacţie a pacienţilor faţă de îngrijirile medicale în spitale este, per ansamblu, unul înalt (80,2%).
Cu toate acestea, conform Strategiei Naţionale de Sănătate Publică pentru anii 2014 – 2020, se atestă în continuare o dotare insuficientă a laboratoarelor SSSSP (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) pentru indicarea şi identificarea rapidă a urgenţelor de origine biologică, chimică, radiologică. De asemenea, sunt limitate, ca număr şi nivel de instruire, resursele umane în sistemul de asistenţă medicală primară şi sănătate publică, pentru evaluarea riscurilor, efectuarea studiilor de fezabilitate şi cost-eficienţă, precum şi raportarea datelor în sistemul de supraveghere.
Speranţe de redresare a situaţiei există, iar una dintre ele ar fi dezvoltarea cooperării cu instituţii medicale europene. Una dintre priorităţile UE în relaţiile cu Republica Moldova este îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate şi sociale. Deja Uniunea Europeană a investit până acum în domeniul sănătăţii din R.Moldova circa 16 mln. de euro şi, conform declaraţiilor ofiţerului politic al Delegaţiei Uniunii Europene de la Chişinău, Mindaugas Kacerauskis, va continua să susţină Guvernul. Potrivit oficialului de la Bruxelles, UE consideră aspectele ce ţin de sănătate ca fiind prioritare, iar în prezent finanţează un proiect de dotare a centrelor medicale regionale cu echipament. Totodată, UE va lansa primul proiect twinning în domeniul sănătăţii, care va presupune un schimb de experienţă a statelor membre ale UE cu Republica Moldova în domeniul transplantului.
În subsidiar, trebuie încurajate şi extinse parteneriatele cu instituţii medicale din România. De exemplu, succesul înregistrat de echipa de medici chirurgi care, în acest an, a efectuat mai multe operaţii de transplant hepatic, în premieră în Republica Moldova, sub îndrumarea reputatului profesor dr. Irinel Popescu, trebuie repetat.
Prima operație de transplant de ficat în Republica Moldova a fost realizată la Spitalul Clinic Republican din Chișinău în luna februarie a acestui an, de către fostul ministru al sănătății, Vladimir Hotineanu, ajutat de prof. dr. Irinel Popescu și echipa sa, din care a făcut parte și dr. Vlad Brașoveanu. Specialiștii de la București și Chișinău au operat o femeie de 53 de ani care suferea de ciroză hepatică în stare terminală, o parte din ficat fiindu-i donat chiar de fiul ei. Intervenția a fost un succes.
În momentul de faţă, chirurgii moldoveni nu sunt pregătiţi să facă operaţii de transplant pentru copii, iar pe lista de aşteptare se află deja zeci de micuţi care îşi cer dreptul la viaţă. Cazul Victoriţei Creangă, fetiţa vindecată de ciroză hepatică în urma unei operaţii de transplant la Bucureşti, a fost unul fericit. Însă alţi aproape 30 de copii aşteaptă o operaţie salvatoare. Colaborarea de succes dintre Institutul Oncologic Bucureşti şi Spitalul Clinic Republican din Chişinău, trebuie, aşadar, dezvoltată şi pe alte paliere.
Reformele începute de autorităţi trebuie să continue, iar implementarea acestora se poate realiza cu sprijinul mediilor ştiinţifice şi financiare occidentale.
Autor: Lucia Beiu, pentru InfoPrut
