Bunăoară, Palatul Victoria și Palatul Cotroceni își dispută orice aspect în plan intern: justiție, candidatura la președinție, participarea la adunări solemne, pregătire intelectuală, vacanțe, raportarea la minorități, la câinii vagabonzi, la proteste și corporații, etc.
Problema este că Republica Moldova ca tematică internă nu este tratată în acest moment nici ca miză electorală, pentru că în conflictul dintre prim-ministrul Victor Ponta și președintele Traian Băsescu (care nu va mai putea candida pentru aceeași funcție și care deocamdată nu pregătește public, la nivel declarativ, lansarea ca locomotivă a opoziției a vreunui partid, precum Mișcarea Populară) lipsesc oamenii, lipsesc cei 300.000 de cetățeni români din Republica Moldova, cu drept de vot. Nu mai amintim de cele 3 milioane și jumătate de cetățeni ai Republicii Moldova cu care un Palat ar face Unirea, iar celălat numai integrarea în Uniunea Europeană.
Primul ministru și președintele României discută în acest moment cu și despre clasa politică din Republica Moldova, care de cel puțin patru ani (la circa un an după 7 aprilie) este contestată sau ignorată de o populație ”zaibită” de promisiuni și neîmpliniri în planul bunăstării. O reconsiderare a poziției amândurora, precum și a formațiunilor politice din România, sub forma unui Pact pentru Basarabia, ar vehicula cel puțin senzația în stânga Prutului că statul român se adresează direct și responsabil până și locuitorului din Cocieri.