Domnule Profesor, sunteţi preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, profesor de Chirurgie, director al ”Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Dan Setlacec” – Institutul Clinic Fundeni – Centru de excelentă CNCSIS, membru al European Board of Surgery, precum şi al mai multor instituţii/ organizaţii internaţionale importante în mediul ştiinţific şi academic şi aţi primit titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor centre universitare din România şi din Republica Moldova. Care este reţeta succesului? Cum faceţi faţă atâtor activităţi?
– I.P.: Nu este o reţetă, mai mult e o fişă a postului, în această poziţie sunt multe obligaţii care trebuiesc îndeplinite. Mai întâi la nivelul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Dan Setlacec, aici activitatea de chirurgie s-a dezvoltat în primul rând prin programul de transplant hepatic pe care au reuşit să-l implementăm în România. În cel de-al doilea rând, au apărut nişte obligaţii la nivel internaţional, în multe dintre ele, de fapt, eu reprezint România şi chirurgia românească.
Care este stadiul proiectului CEMT (centru de excelenţă în medicina translaţională, cu finanţare europeană, în valoare de 10 milioane de euro)?
–I.P.: Proiectul este în curs de desfăşurare pentru că implică o construcţie de clădire şi dotări cu aparatură şi îşi propune în final să adune la un loc toate laboratoarele de cercetare prin platforma Fundeni, în ideea acestui tip de cercetare relativ nou dar foarte bine conturat care este cercetarea translaţională şi care înseamnă studierea probelor, eşantioanelor, pieselor extirpate de la bolnavi în scopul descoperirii cauzelor acestor boli. Noi ne-am axat asupra cancerului şi de aceea bolnavii cu boli digestive mai întâi au suportat un proces de debancare a pieselor operatorii, am alcătuit o bancă de tumori în Institutul Fundeni şi pe măsură ce am reuşit să dotăm laboratoarele cu echipamentele moderne necesare împreună cu colective internaţionale am depistat genele implicate în apariţia acestor tumori. Ultima descoperire, la care am participat şi noi şi consider că este una de importanţă capitală este descoperirea genelor de apariţie a unei tumori hepatice foarte agresive. Două articole apărute în revista Nager genetics din SUA şi Singapore ne au ca şi autori.
La Bucureşti aţi reuşit să formaţi o echipă excelentă de profesionişti, chirurgi, anestezişti, hepatologi, imunologi şi microbiologi, împreună cu care aţi redat speranţa la viaţă a sute de oameni. În acelaşi timp, instruiţi cadre medicale din Republica Moldova în vederea dobândirii experienţei necesare pentru operaţiile complicate de transplant hepatic. În anul trecut, au fost realizate primele intervenţii la Spitalul Clinic Republican din Chişinău. Care este în acest moment stadiul pregătirii medicilor din Republica Moldova?
–I.P.: Pregătirea colegilor mei de la Chişinău a fost întotdeauna una foarte bună. Şi ei, ca şi noi, au suferit la un moment dat de lipsa circulaţiei, lipsa asistenţei şi experienţei internaţionale şi cu atât mai mult a existat şi există din partea noastră disponibilitatea de a coopera şi progresa împreună. Pe acest fond de pregătire de bază au apărut tehnici noi cum este şi transplantul de ficat, iar colegii de la Chişinău au încercat să ţină pasul. Toate începuturile sunt dificile şi a contat foarte mult că am fost alături de ei şi suntem în contunuare până când şi în R.Moldova va exista un program consistent şi predictibil.
Pioneratul pe care îl face profesorul Hotineanu în acest moment se cere dublat de o apariţie constantă de prelevare de multiorgane de la cei care se află în moarte cerebrală, care cel puţin pentru transplantul hepatic şi cel renal ar putea salva multe vieţi.
Sunt unităţile medicale pregătite pentru ca personalul instruit de Dumneavoastră să poată să-şi desfăşoare activitatea la nivelul cerut de astfel de intervenţii? În ce măsură legislaţia în domeniul medical vă ajută în activitatea dumneavoastră?
–I.P.: R.Moldova a beneficiat, ca şi noi de la început, de un coordonator naţional foarte bun în persoana lui Igor Codreanu, care treptat a uniformizat legislaţia din R.Moldova cu cea europeană şi internaţională aşa încât pe moment sunt doar nişte probleme de ordin organizatoric, şi într-un anume fel e o luptă cu mentalităţile cu care ne-am confruntat şi noi de la început în România şi care, cu siguranţă vor fi depăşite.
În ceea ce priveşte dotările, sunt bune şi în curând vor fi şi mai bune. Va fi deschis un nou bloc operator din câte ştiu eu din fonduri europene care va fi unit printr-un coridor cu Spitalul Republican, care va fi la cele mai înalte exigenţe în materie de construcţie de spital.
Mai aveţi programate şi în acest an intervenţii chirurgicale în comun la Chişinău?
–I.P.: Cu siguranţă vor continua transplanturile de ficat de la donatori în viaţă, dar aşteptările cele mai importante sunt legate de a diagnostica moartea cerebrală şi a obţine consimţământul familiilor de donare de organe de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală pentru că în această situaţie progresele vor fi mai rapide şi mai importante.
La Chişinău, autorităţile fac demersuri în vederea integrării ţării în UE. Care ar fi, per ansamblu, impactul aderării asupra sistemului medical şi a satisfacerii nevoilor de sănătate ale populaţiei?
–I.P.: Consider că colegii mei de peste Prut sunt pregătiţi să adapteze sistemul de sănătate la nevoile populaţiei (îl i-au ca exemplu pe profesorul Hotineanu care pe lângă faptul că a construit o secţie de chirurgie la spitalul Republican şi a dezvoltat chirurgia în R.Moldova, s-a implicat şi din punct de vedere civic, a fost Ministru al Sănătăţii, acum conduce comisia parlamentară de sănătate) . De aici încolo, în UE sunt anumite reglementări care devin obligatorii pentru toate ţările membre, sunt anumite cerinţe care impun un nivel de exigente foarte înalt şi implică o serie de cheltuieli, o suplimentare a bugetului actual, care România va trebui să-i facă faţă.
Până la urmă, cei care asigură sănătatea în R.Moldova şi formează sistemul de sănătate să-l menţină la nivelul aşteptărilor populaţiei şi să-l adapteze la contextul politic general.
Autor: Lucia Beiu
