Catherine Ashton a propus desfiintarea posturilor de reprezentanti speciali UE (RSUE) pentru Moldova si Caucazul de Sud, scrie expertul Nicu Popescu pe blogul sau. Functiile acestora urmeaza a fi preluate de catre ambasadorul UE in Moldova (cu Caucazul de Sud e mai complicat caci acolo sunt 3 ambasade UE). Articolul care anunta aceasta perspectiva incepe cu vaicarelile obisnuite – ca iata inca un semnal negativ fata de vecinatatea estica, inca un semn ca nu este prioritate, si toata colectia de acuzatii la adresa UE. Ca sa ne dam seama mai bine de context, si ca sa minimizam inca un val de vaicareli si speculatii legate de UE iata cateva precizari:
1) propunerile lui Ashton inca nu sunt acceptate de statele membre. sunt doar propuneri. Mandatele celor 11 RSUE sunt prelungite doar pana in septembrie. Pana atunci urmeaza sa fie decis care din aceste posturi vor fi eliminate din organigrama UE, si care nu. Personal banuiesc ca majoritatea acestora vor disparea. Vor ramane doar cativa RSUE – insa nu pentru ca asa stau prioritatile E, ci pentru ca ei acopera regiuni intregi (Orientul Mijlociu, de exemplu) si acest post nu poate fi oferit unui ambasador UE din regiune (de exemplu ambasadorul UE in Israel). In cazurile RSUE pentru tari aparte ca Moldova sau Afganistan – situatia este clara, acestea urmeaza fi comasate cu postul de ambasador UE in tara respectiva.
2) numirea RSUE intotdeauna a fost o solutie imperfecta si temporara pentru a mari vizibilitatea UE. RSUE Moldova a fost numit pe timpurile cand UE inca nu avea delegatie/ambasada la Chisinau. RSUE Caucazul de Sud a fost numit in 2003 cand UE avea delegatie doar la Tbilisi, nu si la Baku si Yerevan. Deci ambii RSUE aveau obiectivul de a compensa temporar insuficienta de prezenta si vizibilitate a UE.
3) RSUE au fost numiti din cauza fragmentarii institutionale dintre Comisie si Consiliul UE. Nu vreau sa plictisesc multa lume, dar pana la intrarea in vigoare al Tratatului Lisabona Comisia Europeana nu prea avea baza legala care sa-i permita sa se implice in reglementarea conflictelor (avea mandat pentru ‘conflict-prevention’ si ‘post-conflict rehabilitation’). Iar Consiliul UE avea mandat legal si politic pentru ‘conflict-resolution’ si ‘conflict management’. Tot consilul numea RSUE.
Timp de un deceniu toti se plangeau ca politica externa europeana este divizata intre doua institutii – Comisia vs Consiliul, Patten/Ferrero-Waldner vs Solana si ca acest lucru crea probleme. Or, nu poti avea doi ministri de externe. Este normal. Aceasta fragmentare a fost eliminata odata cu Tratatul de la Lisabona. Posturile lui Solana si Waldner au fost comasate – creand postul lui Catherine Ashton. Iar toate competentele de politica externa din secretariatul general al Consiliului (din care faceau parte RSUE) sunt transferate catre Serviciul European de Actiune Externa. Odata cu Lisabona, Consiliul nu mai poate avea reprezentanti pentru politica externa pentru ca nu mai are competente de politica externa.
In plan local, pana la Lisabona, seful delegatiei Comisiei Europene era reprezentantul lui Ferrero-Waldner si al Comisiei, iar RSUE Jacobovits si apoi Kalman Mizsei erau reprezentantii lui Solana/Consiliu. Deci este normal dupa intrarea in vigoare al Tratatului de la Lisabona si comasarea functiilor la Bruxelles sa fie comasate si functiile de la Chisinau. Este o situatie nu pur si simplu normala, ci dezirabila.
Imaginati-va ca Moldova ar avea cate un ambasador la Berlin, Paris si Baku, iar presedintia sau primul-ministru al Moldovei ar mai numi si reprezentanti speciali proprii pentru Germania, Franta si Azerbaijan/Caucazul de Sud. Nu ar fi o situatie normala si nici dezirabila. Cu siguranta ar fi dus la conflicte interinstitutionale, duplicare de resurse si inconsistenta. Anume acest tip de situatii incearca sa elimine UE prin Tratatul de la Lisabona, crearea Serviciul European de Actiune Externa (un corp diplomatic, de fapt) si eliminarea posturilor de RSUE.
4) RSUE aveau mandat politic de a se ocupa de reglementarea conflictelor, dar nu avea mandatul de a gestiona, disbursa sau prioritiza asistenta financiara UE sau oferte de tipul zonei de liber schimb, ATP sau dialog pe vize. Iar Comisia Europeana invers – avea dreptul de a gestiona fonduri substantiale, dar nu avea mandatul de a interveni in negocierile politice. la nivel de UE discrepanta era urmatoare. prin 2008 bugetul de politica externa al Consiliului era de cca EUR 280 mln, iar bugetul de politica si asistenta externa al Comisiei Europene de EUR 11 miliarde (da, da miliarde) – de vreo 35 de ori mai mare.
Ce insemna acest lucru in viata de zi al RSUE si Comisiei. de exemplu RSUE nu putea merge la negocieri cu partenerii externi spunand ca ‘voi faceti asta si asta, iar noi va oferim asta si asta’. pentru ca de oferte se ocupa de Comisia Europeana. iar RSUE putea doar sa ‘roage’ sau sa ‘convinga’ Comisia. or ‘unity of purpose’ in astfel de situatii depindea foarte mult de relatiile personale dintre RSUE si reprezentantii Comisiei Europene. Iar aceste relatii, uneori erau mai bune, alteori – mai putin.
5) Ideaa comasarii posturilor de RSUE si sef al Delegatiei UE este mai veche. In Macedonia aceasta comasare s-a facut acum cativa ani (asa numitul double-hatting) pentru a evita tipul de complicatii descrise mai sus. Nimeni nu s-a plans atunci ca Macedonia este scoasa din lista prioritatilor UE. Din contra- Macedonia s-a consolidat in calitate de lider al Balcanilor de Vest in procesul de apropiere de UE (dupa Croatia). Eu am propus double-hattingul in Moldova in nu mai stiu care studiu de-al meu inca vreo 2-3 ani in urma. Comasarea posturilor s-a produs si in Afganistan in februarie curent.
6) In Caucazul de Sud situatia in general este si mai confuza. Acolo UE are un RSUE pentru Caucazul de Sud, un RSUE pentru conflictele din Georgia (care mai e si simultan RSUE pentru Asia Centrala), si 3 ambasadori UE la Tbilisi, Baku, Yerevan. Va dati seama cat ‘unity of purpose’ e acolo. (Daca eram un simplu expert m-as fi exprimat chiar mai direct.
In concluzie, eliminarea postului RSUE pentru Moldova este un pas normal in directia crearii unei politici externe UE mai integrate, mai coerente si, eventual, mai eficace. Este un lucru care era asteptat demult, si rezulta din reformele institutionale din contextul implementarii prevederilor Tratatului de la Lisabona. Ca sa revin la intrebarea din titlu: daca statele membre vor accepta propunerile Catherine Ashton- functiile RSUE Kalman Mizsei probabil vor fi preluate de Ambasadorul UE la Chisinau Dirk Schuebel. Si acest lucru nu are nimic de a face cu faptul ca Moldova coboara in lista prioritatilor UE. Moldova este acolo unde era in aceasta lista, si incet incet intentioneaza sa urce prin reformele pe care le intreprinde. Iar existenta unei politici UE externe mai integrate si mai coerente va aduce beneficii Moldovei, inclusiv in urma eliminarii functiei de RSUE pentru Moldova.
PS: Intr-adevar, un ambasador UE cu sediul la Chisinau nu poate inlocui integral lucrul unui RSUE. Sunt doua diferente majore – RSUE se ocupa aproape full-time de reglementarea transnistreana, pe cand ambasadorul UE se ocupa de intreg spectrul relatiilor – de la comert, vize si dialog politic la reglementarea transnistreana. Insa o astfel de abordare integrata este binevenita. A doua diferenta insa tine de faptul ca RSUE avea mai mult timp sa viziteze statele membre UE, era mai prezent la Bruxelles astfel avand o capacitate de lobby in interiorul UE mai mare decat o persoana cu sediul la Chisinau.
Sursa: Blog Nicu Popescu