În 2010, Republica Moldova s-a clasat printre primele 10 ţări cu cele mai multe cereri depuse la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Majoritatea cauzelor pierdute la CEDO ţin de încălcarea dreptului la un proces echitabil.
În timp ce oamenii care ajung în contact cu justiţia spun că dosarele lor circulă cu anii prin instanţe, magistraţii dau vina pe numărul mare de dosare pe care trebuie să le examineze, precum şi pe condiţiile proaste de muncă. Instantele de judecată sunt supraîncărcate, iar oamenii nu mai ştiu unde să-şi caute dreptatea.
Un testament dubios
Natalia Ciubuc, o femeie aflată aproape de varsta pensionării, umblă prin instanţe de mai bine de trei ani încercând să dovedească ilegalitatea unui testament care, considera eă, a fost întocmit fraudulos de anumite personae pentru a acăpăra locuinţa unei rude. „În iulie 2007, în Centrul Republican de Cardiologie a decedat Lidia Juravliova, care locuia de mai mulţi ani în capitală, pe adresa: str. Cuza Voda, 7/4, ap. 23. Eu, singura sa ruda din Republica Moldova, am aflat despre decesul ei abia peste o lună, deoarece la acel moment eram internaţă în spital, după un accident rutier. Şi nici feciorul ei care locuieşte în Rusia nu a putut veni la înmormântare, povesteste Natalia Ciubuc. Femeia mărturiseşte că a rămas fără grai atunci când a citit testamentul pe care l-ar fi lăsat ruda sa. Conform acestuia, apartamentul urma să treacă drept moştenire vecinilor care s-ar fi ocupat de înmormântare. Atât Natalia Ciubuc, cât şi alte prietene ale defunctei, spun într-un glas că testamentul a fost falsificat, deoarece Juravliova intenţiona să lase locuinţa feciorului său. Natalia Ciubuc afirmă că textul testamentului este scris de o altă persoană, iar semnatura este falsificată. Dosarul, de sute de pagini, se află déjà al treilea an tot în prima instanţă. Deşi s-au făcut zeci de expertize, lucrurile nu se mişcă din loc. Natalia Ciubuc bănuieşte că falsurile s-ar fi făcut cu contribuţia unui notar renumit din republică şi deaceea procesul decurge greu. Natalia Ciubuc are suficiente probe pentru a dovedi falsurile şi este sigură că ar exista şi o reţea care se ocupă de acăpărarea apartametelor de la bătrânii singuratici, din care fac parte judecători şi notari, dar, spune ea, deocamdată plâgerile depuse la Consiliul Superior al Magistraturii, Procuratura Generală, CCCEC au rămas fără răspuns.
La “înţelegere” cu judecătorii
Petru Ciolacu din Chişinău, la cei 74 de ani ai săi, nu-şi poate trăi liniştit bătrânețile din cauză că de 10 ani tot umblă prin instanţele de judecată să recupereze o datorie pentru casa pe care a vândut-o unor buni prieteni de familie. Petru Ciolacu este supărat pe justiţie că nu se mai termină procesele, dar şi pe avocaţi, care, spune el, ar fi pactizat cu partea adversă, după care s-ar fi înţeles cu judecătorul şi, într-un final, au luat bani şi de la el, fără să fi prestat serviciile juridice promise. Iată ce ne spune bătrânul: „Aveam casă mare, cu doua etaje. M-am decis s-o vând unor prieteni şi să-mi iau un apartament mai mic, iar cu restul banilor să-mi asigur bătrâneţele. Dar ei au luat casa şi m-au amăgit”. Prietenii săi i-au luat o garsonieră mică, iar restul banilor nu i-au dat bătrânului nici astăzi. Ca şi Natalia Ciubuc, Petru Ciolacu spune că şi în cazul său ar exista înţelegeri între partea adversă, judecători, avocaţi, notari. “Acolo sunt două recipise în care el se obligă că în timp de o lună de zile achită suma de 19 mii 41 dolari. Dar el nu i-a achitat. Şi nici un judecător nu a atras atenţie la asta şi avocaţii pe care i-am avut tot nu au pus întrebarea asta. Au lucrat la două părţi, de acolo au luat bani şi mie mi-au făcut totul ca să respingă. Eu am 6 clase învăţate şi ei ştiu că eu sunt bătrân şi aşteaptă să mor şi atunci se va termina procesul de judecată”, spune Petru Ciolacu.
„Nu putem căpăta acces la justiţie ”
Fondatorii unei socieţi comerciale din Chisinau luptă de ani buni să redobândească drepturile de proprietate asupra unei staţii de alimentare cu petrol, înstrăinată ilegal, la părerea lor, în favoarea unei companii petroliere. Dosarul, gros şi ferfeniţat, circulă ca într-un cerc vicios pe un itinerar cunoscut mai multor pătimiţi: de la procuratură la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, apoi la Ministerul de Interne, de la care spre instanţele de toate nivelurile şi iar de la început. Oamenii au şi uitat numărul şedinţelor de judecată prin care au trecut, dar lucrurile, spun ei, nu s-au mişcat din loc. Ilie Pitel, unul din proprietarii păgubiţi, spune că dincolo de faptul că au fost privaţi în mod abuziv de proprietate şi că reprezentanţii unor organe de drept ar fi avut interes să zădărnicească cu orice preţ scoaterea în vileag a ilegalităţilor comise, ei nu pot avea, pur şi simplu, acces la justiţie. Ilie Pitel: „Pe parcurs de 10 ani noi nu putem să ne demostrăm nu dreptatea, dar nu putem să căpătăm acces la justiţie, nici pe cale civilă, nici pe cale penală. Am avut câştig de cauză în 2003 în instanţa de fond. În 15 zile s-a atacat cu apel şi, în lipsa reclamanţilor, Curtea de Apel a casat decizia instanţei de fond. Noi am atacat cu recurs în Curtea Supremă, dar nu ne-au admis în judecată. Văzând că pe cale civilă nu avem izbândă, nu avem acces, am depus o petiţie la Procuratura Generală şi la Centrul pentru combaterea crimei economice, unde s-a instrumentat cauza, dosarul s-a strămutat dintr-o parte în alta de vreo opt ani. Noi am atacat de vreo două ori şi la Plenul Curţii Supreme de Justiţie am fost, la moment a treia oară am dat la plen. Noi deja nu vrem nici averea ceea. Vrem să avem acces la justiţie, să venim în judecată şi să spunem: iaca noi am făcut asta, persoanele celea au făcut asta, dacă nu suntem drepţi, suntem gata să ne ispăşim vina”.
În situaţia lui Ilie Pitel şi a Nataliei Ciubuc sunt sute de păgubiţi care pierd zile întregi în instanţele de judecată fără să dea de capăt. Cele mai multe cauze pierdute de Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului ţin de încălcarea dreptului la un proces echitabil, iar cele pentru care s-au plătit cele mai mari sume sub formă de despăgubiri de la bugetul public ţin de încălcarea dreptului la proprietate. Ilie Pitel spune că nu vrea să ajungă la CEDO, aşa cum i se sugerează, pentru că ţine cu tot dinadinsul să obţină dreptatea acasă, unde plăteşte impozite şi îşi îndeplineşte obligaţiunile de cetăţean.
Magistraţii recunosc că unele dosare sunt tergiversate
Reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii spuneau în cadrul unei şedinţe a Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie că aceasta stare de lucruri se datoreaza numărului mic de judecători care activează în prezent în Republica Moldova – 440. Pentru comparaţie, în Letonia, ţară care are o populaţie de numai 2,5 mln de cetăţeni sunt angajaţi 600 de magistraţi. Pentru a activa normal, corpul judecatoresc din R. Moldova ar trebui să fie majorat cu, cel putin, 50 de persoane, spun reprezentanţii CSM. Un proiect de lege în acest sens a fost elaborat cu ceva timp în urma, dar asa şi nu a fost aprobat.
O alta problema este termenul restrâns prevăzut de lege privind examinarea anumitor cauze. Astfel, pentru examinarea litigiilor de muncă sunt prevazute 30 de zile calendaristice, perioadă care, în anumite cazuri, este insuficientă.
Preşedintele Asociaţiei Judecătorilor, Ion Druţă, care este şi preşedintele Judecătoriei sectorului Botanica al municipiului Chişinău, recunoaşte că unele dosare sunt tergiversate ani la rând, magistraţii încalcă uneori procedura judiciară şi că, de multe ori, calitatea actului justiţiei este afectată. Această situaţie se datorează unui cumul de factori între care: problemele legate de expertizele judiciare, condiţiile de muncă ale judecătorilor şi numărul mare de dosare care revin unui judecător. „Numai în Judecătoria Botanica, un magistrat trebuie să examineze 90 de cauze pe lună. Este un volum foarte mare de lucru şi acest fapt duce la scăderea calităţii. Zilnic primim câte 40-50 de cereri. Acum, în procedura unui judecator din Botanica, sunt 120 dosare civile, în jur de 90 de dosare administrative şi 12-14 dosare penale. Dacă la ziua de azi să numim câte trei dosare pe zi civile şi unul penal la fiecare judecator, următoarea şedinţă trebuie să fie pentru câteva luni. De aici apar şi plângerile”, ne-a declarat Ion Druţă. Preşedintele Asociaţiei Judecătorilor mai spune că în prezent distribuirea dosarelor se face în mod aleatoriu, în cele mai multe judecătorii – pe cale electronică, fapt ce exclude corupţia la această etapă. Însă chiar dacă examinarea dosarelor este tergiversată, în unele cazuri neintemeiat, în ultimii ani, nu au fost cazuri in care judecatorii ar fi fost penalizati pentru faptul ca au judecat nedrept, cu exceptia catorva dosare legate de 7 aprilie. Aceasta, in pofida faptului ca mai multe organizatii pentru drepturile omului au acuzat Consiliul Superior al Magistraturii ca se fereste sa ia atitudine fata de judecatorii care au admis mai multe incalcari in ultimii ani. Totuşi, în ultimii ani, nu au fost cazuri în care judecătorii ar fi fost penalizaţi pentru faptul că au judecat nedrept, cu excepţia câtorva cazuri legate de 7 aprilie. Aceasta, în pofida faptului că mai multe organizaţii pentru Drepturile Omului au acuzat Consiliul Superior al Magistraturii că se fereşte să ia atitudine faţă de judecătorii care au admis mai multe încălcări în ultimii ani.
Dosarele cu barbă ne costă mult
Dupa ce se pronunţă o hotarâre în instanţa de fond, dosarul se transmite în instanţa de apel. În loc ca instanţa de apel să dea o soluţie şi dosarul să meargă mai departe, el este întors de trei-patru ori la instanţa de fond. În această situaţie, pe lânga faptul că oamenii au de suportat inconvenienţe mari, există şi un alt aspect – statul cheltuie sume considerabile pentru toate aceste proceduri. De exemplu, pentru un proces care parcurge o cale normală – trei instanţe – statul chieltuie 10 mii de lei, însă dacă dosarul revine de câteva ori la instanţa de fond sau apel si în recurs de trei-patru ori, aceasta sumă se majorează de câteva ori.
De cealaltă parte judecătorii se plâng de salariile relative mici pe care le au, dar şi de insuficienţa cadrelor pentru personalul auxiliar. Un grefier, de exemplu, pentru a cărui pregătire sunt necesari nu mai puţin de 2-3 ani, ridică un salariu de până la o mie de lei. În aceste condiţii, este dificil să găseşti oameni care să lucreze permanent, spune Maria Ghervas de la Judecătoria Botanica din Chişinău. Ea precizează că judecătorii pierd ore întregi pentru a scrie hotărârile, pentru a face muncă de secretariat în loc să se ocupe de examinarea probelor.
Asistenţa juridică garantată de stat
Din anul 2008, în Republica Moldova se implementează sistemul de assitenţă juridică garantată de stat menit să asigure accesul la justiţie şi la servicii juridice de calitate persoanelor cu venituri mici. Avocaţii plătiţi de stat, care îi reprezintă în instanţă pe oamenii din categoriile socialmente vulnerabile , care nu-şi pot permite angajarea unui avocat, nu sunt interesaţi să tergiverseze procesele, spune Victor Zaharia, preşedintele Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat. Chiar şi aflat la început de cale, sistemul se perfecţionează şi caută să cuprindă cât mai mulţi beneficiari, mai spune Victor Zaharia. “Sistemul devine mai cunoascut şi calitatea serviciilor s-a îmbunătăţit , sporeşte gradul de încredere a populaţiei în acest sistem. Am reuşit să formăm un nucleu de avocati care acorda asistenta de o calitate foarte buna si atunci acest nucleu duce la o concurenta intre avocati si speram ca asta este unul din factori care sa sporeasca calitatea. Pe dealtă parte, numărul de beneficiari a crescut şi pentru că a scăzut capacitatea de plată a multora şi atunci , evident, că ei înceracă să-şi apere interesele valorificând acele opţiuni pe care le ofera statul”, precizează Zaharia . El explică cine poate apela în prezent la serviciile avocaţilor din cadrul asistenţei juridice garantate de stat: “Daca vorbim de cauzele penale , practic poate solicita orice persoană. Asta nu înseamnă în mod automat ca lui o să i se acorde. Pentru minori şi invalişi solicitarea este temei suficient pentru a acorda asistenţă. Există situaţii în care se verifică capacitatea de plată a solicitantului . Aceasta se face cam în 25 -30 la sută din cazuri”.
În cei trei ani de la aplicarea sistemului, avocaţii plătiţi de stat acordă asistenţă juridică gratuită doar persoanelor implicate în dosare penale. Abia din 2012 aceştia urmează să acopere şi litigiile civile. Totuşi, judecătorii care au examinat dosare penale cu inculpaţi reprezentaţi de avocaţi plătiţi de stat, aşteaptă de la ei o mai bună pregătire. Cetăţenii care au nevoie de asistenţă juridică se pot adresa la oficiul teritorial din regiunea în care locuieşte. “Legislaţia la moment prevede anumite obligatii chiar a institutiilor publice , când persoana nu are un avocat în bază de contract, sunt obligate să asigure apărător şi atunci solicită de la oficiile noastre teritoriale să fie desemnat un avocat. Ce este diferit de sistemele anterioare, ofiterul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu poate să ştie care va fi aparatorul care se va prezenta in instanta, nu poate alege sau nu poate sugera pe cineva. Astfel putem exclude elementul de solidaritatea profesionala sau neglijenţă faţă de interesele celora care beneficiază de asistenţă garantată de stat. Cunoaştem bine cazuri în care ofiterii de urmarire penala in cardasie cu avocatii de fapt neglijează interesele persoanei care se afla pe banca acuzatilor sau este banuit”, spune Victor Zaharia.
Reforma se lasă aşteptată
Ministerul Justiţiei anunţase că pregăteşte o ampla reformă în sistemul judecătoresc. Aceasta ar avea menirea să simplifice la maximum procedurile judiciare. Reforma care vizează toate domeniile – penal, civil, contencios administrativ – ar urma să asigure drepturi egale la justiţie pentru toţi cetăţenii. Drept urmare ar trebui să fie eliminate umblatul din instanţă în instanţă. Tergiversarea examinarii dosarelor a facut sa scada considerabil increderea populatiei in justitie. Astfel, doar 23 la suta din concetatenii nostri au incredere in judecatori, potrivit unui chestionar realizat de Institutul de Politici Publice si Centrul de Analize si Investigatii Sociologice.
Moldova – campioană la CEDO
În anul 2010, Republica Moldova s-a clasat printre primele 10 tari cu cele mai multe cereri depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Prin hotararile pronuntate de CEDO în ultimii doia ani, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat sa plătească compensaţii în mărime de peste 11 milioane de euro. Cu toate acestea, niciun judecător sau alte persoane cu funcţii de răspundere care se fac vinovate de încălcarea drepturilor cetăţenilor care au dus la pierderea cauzelor la CEDO nu au fost trase la raspundere. La începutul anului 2010, peste 3500 de cereri pendinte erau depuse la Curtea Europeana împotriva Republicii Moldova. Majoritatea cererilor examinate actualmente la CEDO dateaza din anii 2006-2008.
Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei “Jurnaliştii pentru Drepturile Omului” desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Ambasadei SUA în R.Moldova.
Autori: Natalia Porubin
Cornelia Cozonac
Sursa: Centrul de Investigaţii Jurnalistice
Foto: România Liberă
