Tot mai des circulă zvonuri şi propuneri (în special de când cu evenimentele din Ucraina) pentru a limita accesul, sau chiar a-l interzice, la mass-media rusească în diverse teritorii, în mod special cele aferente Rusiei şi care ar intra în spaţiul ei de extindere potenţială. Eu nu sunt adeptul interzicerilor de acest fel, dar nici absenţa din spaţiul mediatic a unor surse tendenţioase şi, de ce să n-o spunem, vădit ostile nouă, în primul rînd, nu mă va face să mă indignez…
Problema nu-i atât prezenţa surselor media ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova, cât un dezechilibru flagrant în favoarea lor. Situaţia din spaţiul mediatic nu pare să preocupe mai mult decât atât guvernanţii noştri pro-europeni. Ceea ce este oarecum straniu ţinând cont de calendarul electoral şi de pretenţiile eurointegratoare enunţate.
Ceea ce se întâmplă la Chişinău e una: cablu, provideri, posturi de televiziune şi tot calabalâcul… Toate discuţiile, destul de aprinse uneori, cu proteste în stradă şi acuzări reciproce, despre mass-media, finanţatori şi păpuşari nu au importanţă decât la Chişinău şi doar pentru locuitorii nombrilişti ai capitalei…
La sate însă…
Astă vară, într-un sătuc din raoinul Soroca, unde îmi petrec vacanţele, am avut acces la următoarele posturi de televiziune: Moldova 1, 2+, Prime şi SorTV.
Unicele emisiuni româneşti preluate de la TVR sau ProTV erau difuzate pe 2+, dar după anunţarea publică a acordului cu TVRI (cu mare pompă!) aceste emisiuni practic au disparut şi ele.