Transnistria, o mică și auto-proclamată ”republică independentă” prinsă între Republica Moldova și Ucraina, are secera și ciocanul pe steagul său, un parlament numit Sovietul Suprem, un imn național sovietic care lăudă ,,prietenia popoarelor” și aproximativ 200.000 de ruși dintr-o populație totală de 510.000 de locuitori. Potrivit exemplului oferit de Crimeea, Transnistria dorește, de asemenea, să adere la Federația Rusă, scrie publicația Business Week.
Aproximativ de mărimea statului Rhode Island, fără domeniu propriu de Internet, prefix pentru numerele de telefon sau aeroport, Transnistria depinde economic de Republica Moldova, menținând în același timp moneda proprie (rubla transnistreană), forțe militare și de poliție, precum și cea mai mare parte a ceea ce a fost industria grea a Republicii Moldova. Cunoscută drept focar de crimă organizată, Transnistria s-a bucurat de suveranitatea de facto de la declararea independenței față de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM ), în 1990, arată sursa citată. Doi ani mai târziu, Doi ani mai târziu, a avut loc un război între Transnitria și Republica Moldova, succesoarea RSSM , care s-a încheiat cu un acord de încetare a focului, dar care nu a reușit să ofere o soluție cu privire la statutul Transnistriei. ,,În afară de moldoveni și, eventual, de ucraineni, cine s-ar opune anexării Transnistriei de către Rusia ? Nu e clar”, menționează Business Week.
În aceeași zi în care Rusia a acceptat revenirea Crimeei ca teritoriu al său, după o pauză de 60 de ani, președintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, Mihail Burla, a trimis președintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîșkin, o cerere potrivit căreia Moscova să ia în considerare anexarea Transnistriei. Dacă Rusia dorește această anexare și care ar fi implicațiile acestui act sunt alte întrebări pe care publicația Business Week le lansează.