Aflându-mă acum în Macedonia, o ţară candidată la aderare în UE, am prilejul să continui şirul articolelor dedicate nedreptăţilor existente în această lume. Am scris data trecută despre vizita lui Biden la Chişinău şi despre faptul că aprecierile occidentalilor sunt de multe ori pasagere, fiind determinate fie de capricii, fie de tendinţe geopolitice. În niciun caz însă de fapte reale.
Aceeaşi senzaţie o trăiesc în Macedonia. Această simpatică ţară din Balcani este cu mult înaintea noastră în ceea ce priveşte dialogul ei cu Unuiunea Europeană. Aflându-mă aici, mă întreb deseori care sunt meritele pentru care această ţară merge atât de bine.
Nu am nicio explicaţie. Mai ales după ce am fost buzunărit în plină zi pe strada centrală din Skopje de nişte copilaşi la fel de simpatici ca şi ţara. Sigur, analizele cer să dai dovadă de obiectivitate şi să evaluezi o ţară aşa, de parcă toate necazurile acestei lumi nu te pot tulbura. Dar chiar şi aşa, tot nu înţeleg de ce macedonenii sunt cu câţiva paşi înaintea noastră. Singura explicaţie care îmi vine în minte ţine de celebrul lor străbun Alexandru Macedon. Doar că, din câte am înţeles, legătura macedonenilor cu marele comandant de oşti antic este aproape inexistentă. La mijloc nu e decât un mit ordinar, confecţionat cu multă iscusinţă.
Asemenea vizite comportă însă o calitate de nepreţuit, şi anume după ele începi să-ţi iubeşti mai tare propria ţară. Începi să fii mai indulgent faţă de gropile de pe străzile Chişinăului. E adevărat că la capitolul drumuri cedăm, dar acest lucru nu mai bate la ochi în condiţiile în care la capitolul gunoi câştigăm detaşat. Sigur, cineva îmi va spune că nu trebuie să ne comparăm cu Macedonia, o fostă provincie iugoslavă, ci cu Germania sau Franţa, state serioase, fondatoare ale Uniunii Europene. Asemenea pretenţii mi se par întotdeauna excesive şi aiuritoare. Nu putem arde etapele şi încă mult timp înainte vom fi puşi într-o căruţă cu Georgia, Armenia, Ucraina, Belarus, Macedonia, Albania sau chiar Kosovo. Acestea sunt, deocamdată, termenii noștri de referinţă şi cu aceste ţări are rost să ne comparăm în continuare.
Sursa: CAPITALA
Sursa imagine: Europa Libera
