Pe Dumitru Bădiţa l-am găsit la Clubul Ţăranului Român, la proiecţia episodului III a seriei sale de documentare, „Spre Vest, spre Ţara Mamă”, cel despre neamul Micleuşenilor. A preferat să stea la o masă, mai în spate, în timpul sesiunii de întrebări şi răspunsuri şi a lăsat protagoniştii clipului, pe Constantin şi Mitoş Micleuşanu să completeze informaţiile din documentar. S-a lăsat mai greu luat la întrebări, pe motiv că „divaghează”, dar a acceptat să răspundă pentru cititorii InfoPrut.
Dumitru Bădiţa este jurnalist şi poet. Are un master în poezia românească din secolul XX, mai multe volume publicate, o serie de cinci documentare despre basarabenii care au venit în România şi o carte de reportaje pe care urmează să o lanseze la târgul de carte BookFest.
Documentarele pot fi urmărite online, pe site-ul TVR Plus.
InfoPrut: De ce ai ales Micleuşenii pentru acest episod?
Dumitru Bădiţa: După ce am hotărât să fac seria asta de documentare şi după ce, fireşte, am primit banii, că dacă nu primeam banii de la TVR, nu puteam să mă mişc pe nicăieri. După ce am avut certitudinea că pot să mă apuc de trabă, am dat sfară-n ţară pe la cunoştinţele, prietenii din Basarabia, din lumea scriitorilor, că pe ei îi ştiam cel mai bine, cum ar fi Diana Iepure, şi i-am rugat să-mi recomande basarabeni care nu sunt din mediul cultural, mediul artistic, basarabeni obişnuiţi.
După criteriul ăsta Mitoş n-ar fi trebuit să fie în filmul meu, că-i din mediul artistic, toată lumea literară, artistică îl ştie pe Mitoş Micleuşanu. Atunci l-am întrebat ‘tatăl tău e artist?’. ‘Nu, e medic’, a zis Mitoş. ‘O am şi pe bunica mea în România, aici, e în vârstă de 90 de ani’, zice Mitoş. Atunci am ales familia lor pentru faptul că erau deja trei generaţii în România, adică şi bunica pe care ai vazut-o în film şi care a murit, venea după aia doctorul Micleuşanu şi Mitoş. Aveam deja trei generaţii, lucru care pe mine m-a ajutat foarte mult să cuprind o epocă foarte mare. Bunica vorbea despre perioada interbelică şi începutul sovietizării, domnul Constantin Micleuşanu despre epoca sovietică, iar Mitoş, în final, despre epoca sovietică, tranziţie, venit în România.
De asta i-am ales şi am avut surpriza, ca jurnalist, să constat că sunt nişte oameni cu o sensibilitate foarte interesantă, colorează afectiv evocările. Ei nu povestesc la rece, doctorul Micleuşanu mai are puţin şi plânge dacă îşi aduce aminte de anumite momente, are o sensibilitate foarte exacerbată. A fost, cred, cea mai interesantă familie pe care am avut-o eu în documentar. Sigur că au mai fost şi alţii.
InfoPrut: Satira de la Planeta Moldova se împleteşte cu tonul serios din documentar?
Dumitru Bădiţa: Eu m-am gândit un pic dacă să folosesc sau nu material de la Planeta Moldova. Am stat şi am văzut clipurile care au fost difuzate pe TVR 2 şi am încercat să vad dacă pot să gasesc ceva care să poată fi folosit în documentarul meu. Am decis să le folosesc pentru că prindeau bine. Dincolo de faptul că sunt haioase, duc tot spre fondul grav al problemei. Glumele lor arată absurdul, sunt inteligente şi simple, ca să pricepem absurdul.
Există aceşti moldovenişti, care susţin la nivel înalt că există o limbă moldovenească, diferită de limba română. A venit Mitoş, cu felul lui sarcastic, şi a spus că e nevoie de un translator. A exagerat moldovenismul, l-a caricaturizat şi a arătat, în felul ăsta, cât sunt de absurzi. Am căutat să folosesc asta pentru că se potrivea pe temă, cu ce povesteau ei din experienţa reală. A mai şi detensionat puţin, dar fără să părăsesc tema. E greu să duci un documentar de 50 de minute cu patru vorbitori.
InfoPrut: De ce ai folosit metafora steagurilor?
Dumitru Bădiţa:Basarabeanul e un român sfâşiat, de aia am şi folosit metafora steagurilor, care reprezintă nişte identităţi, este un personaj cu identităţi multiple, cu nişte straturi culturale. Pe mine mă interesa românul din Basarabia care are o relaţie cu românul din România. Aici verifici validitatea discursurilor, proiectelor care funcţionează la nivel de stat.
Ca reporter, iei cunoştinţă de ce spune un grup politic, ce spune o anumită putere, apoi te duci şi verifici în realitate. Dacă nu te duci, ajungi să trăieşti dintr-un discurs. Nu poţi să interoghezi discursul, decât confruntându-l cu faptele, cu realitatea.
InfoPrut: Cum a fost primit de public documentarul?
Dumitru Bădiţa: Când a fost difuzat pe TVR, a fost difuzat la început de grilă, nu s-a bucurat nici de promovare, aşa cum aş fi vrut eu să fie. Documentarul cu episodul III a făcut maximum de audienţă, pe la vreo 3 puncte de rating. A fost difuzat după ce Televiziunea Română a stat vreo şase luni blocată, fără să producă nimic nou, iar publicul a fost cumva pierdut pe drum.
E clar că e vorba despre nevoia de reportaj şi documentar în România, fiindcă presa s-a tabloidizat, sunt show-uri, manele, telenovele, fotbalişti. Este o chestiune foarte mincinoasă, că nu vinde documentarul, că nu vinde reportajul. Este o minciună grosolană şi de rea credinţă. Nu vând fiindcă, pur şi simplu, nu sunt difuzate. Nu sunt difuzate fiindcă sunt nişte genuri, hai să le zic aşa poetic, nobile.
Când faci un reportaj sau un documentar şi îl faci cu faţa către adevăr, oferi o imagine reală, de care anumiţi indivizi se tem. De ce să ştie publicul, românul, de ce să aibă acces la aceste imagini adevărate? Lasă să îi turnăm în creier tot ceea ce credem noi de cuviinţă, că-i mai bine să fie un public decerebrat, o adunătură de moluşte, ca s-o putem noi manipula, decât să fie un public care să aibă această senzaţie, această certitudine a adevărului. Alea trei puncte de rating pe care le-am făcut cu documentarul au fost o dovadă clară pentru mine că există o nevoie de reportaje şi de documentare foarte serioasă în România.
InfoPrut: De ce ai ales această temă pentru documentare?
Dumitru Bădiţa: E şi un gol de cunoaştere al românilor faţă de basarabeni. Asta a fost şi mobilul care m-a făcut să mă ocup de seria asta de documentare. Nu ştiam nici eu foarte multe despre Basarabia, doar chestii luate de prin presă. Nici acum nu mă consider un cunoscător al Republicii Moldova. Nu ştiu care-i jocul politic. Eu nu am avut pretenţia să mă transform într-un expert în problema Republicii Moldova.
Eu am încercat să mă duc în zona asta de oameni simpli, de oameni obişnuiţi, cu experienţele lor. Până la urmă, este o istorie a marilor evenimente, a discursurilor, a personalităţilor, a imaginilor făcute în laboratoare de stat, dar istoria asta se reflectă şi în viaţa oamenilor de zi cu zi. Interesul meu a fost tocmai să văd cum au fost ei marcaţi şi cum au trăit ei istoria mare, cum au trăit-o ei în viaţa lor personală. Micleuşenii au trăit tot, doar că au avut norocul să nu fie deportaţi în Siberia, aşa cum li s-a întâmplat altora şi nu s-au mai întors. Au trăit şi ei rusificarea, sovietizarea, colhozul, moartea lui Stalin, la care Constantin Micleuşanu a avut o reacţie emoţională.
InfoPrut: Care e diferenţa dintre românii din Republica Moldova şi cei din România?
Dumitru Bădiţa: Românul trebuie să înţeleagă cumva că basarabeanul a avut o experienţă istorică mult diferită de a lui. A fost comunism în România, a fost comunism şi în Republica Moldova, dar diferenţa e că noi am avut comuniştii noştri, pe când ei au avut comunişti ruşi. Ei au suferit cumva un dublu proces, şi de sovietizare, şi de rusificare.
Noi doar am fost comunizaţi, dar am rămas români, ba încă pe vremea lui Ceauşescu am fost învăţaţi să ne simţim foarte mândri că suntem români. Ei nu au fost încurajaţi în sensul ăsta, dimpotrivă. Au existat metode foarte perverse şi foarte subtile de a ataca identitatea naţională a basarabeanului, în 10, 20 sau 50 de ani. Problema e la noi, la români. Sigur, şi la ei este, dar ei au suferit mai mult decât noi. Trebuie să umplem cumva golul ăsta de cunoaştere. Spunea la un moment dat cineva acolo, în documentar, că nu ştia nimic despre România. Nici noi nu putem pretinde că ştim foarte multe despre Republica Moldova.
InfoPrut: Noi, în România, facem ceva pentru românii din Republica Moldova?
Dumitru Bădiţa: Statul român a oferit burse, în ultimul timp a oferit şi cetăţenie, au fost luate nişte măsuri care au adus un plus în viaţa basarabenilor.
S-au întâmplat şi lucruri nefericite. S-a trezit Banciu (Radu Banciu, realizator al emisiunii Lumea lui Banciu, la B1 TV – n.r.) să vorbească singur, să spună nişte lucruri care i-a cam enervat pe basarabeni, şi pe bună dreptate. Dacă te pretinzi mare realizator de televiziune şi te pretinzi un om cult, cum se pretinde Banciu, un tip erudit, unul dintre cei mai erudiţi oameni din presa românească, trebuie să ştii că nu poţi să faci afirmaţii care să vizeze o colectivitate. Nu faci decât să repeţi greşelile unor semidocţi. Dacă te consideri un om inteligent, atunci trebuie să mergi pe distincţie, nu poţi să faci greşeala asta de mitocan, pe care a făcut-o el. Cred că a făcut foarte mult rău.
Pe de o parte încercăm să oferim poveşti, să căutăm nişte legături, să intermediem cunoaştere, iar pe de altă parte vine unu ca ăsta şi trânteşte o grosolănie într-o seară la televizor, e preluată grosolănia şi dezbătură şi, dintr-o dată, face foarte mult rău.
InfoPrut: Care e diferenţa dintre România şi Republica Moldova acum?
Dumitru Bădiţa: Republica Moldova este în momentul de faţă o ţară dramatică. Este totalmente neaşezată. Nici despre noi, românii, nu putem spune că suntem aşezaţi, deşi am reuşit în timp să creăm un sistem instituţional, care mai împins, mai tras a început să funcţioneze. Republica Moldova e, însă, o ţară sfâşiată de sus până jos. Basarabia de după 1990 e diferită faţă de provincia Basarabia dinainte de sovietizare. 50 de ani de sovietizare şi-au pus amprenta asupra lor într-un mod crunt. Republica Moldova de acum, oricât de nostalgici am fi, nu mai este provincia românească interbelică.
InfoPrut: Care este soluţia pentru această situaţie?
Dumitru Bădiţa: Avantajul meu e că nu sunt politician, nu sunt reformator, sunt jurnalist, iar asta îmi place cel mai mult. Nu sunt chemat eu să dau soluţii şi m-am ferit întotdeauna, nici măcar la un vin, ce ar trebui făcut, dacă e unire, dacă ar trebui UE sau uniune vamală. Nu mă simt chemat să dau răspunsurile astea, dar încerc să vad ce e pe teren.
InfoPrut: Ce urmează după aceste documentare?
Dumitru Bădiţa: O să scot o carte de reportaje, la editura Tacus Arte, la BookFest şi se numeşte Rute ocolitoare. Miezul cărţii sunt reportajele pe care le-am scris după ce am fost în Basarabia şi după ce i-am cunoscut pe aceşti oameni. Sigur, mai am şi alte poveşti pe acolo. Aş vrea ca volumul ăsta să fie un fel de semnal pentru reporterii ăia buni, care îşi ţin reportajele îngropate pe internet, în reviste. Să încerce să le scoată de acolo şi apoi să apară cărţi de reportaje în România, aş vrea să vad serii de cărţi de reportaje, antologii.
