Capitalele Rep. Moldova și Georgiei, Chișinău și Tbilisi, au fost scena unei intense activități diplomatice în ultimele două săptămâni. Ambele state monitorizează atent evoluția crizei din Ucraina pe măsură ce implementează o tranziție istorică de la influența tradițională rusească la aspirațiile eurofile, încercând să găsească un echilibru între populația majoritară pro-europeană și minoritățile active pro-rusești, scrie Remi Piet pentru Al Jazeera.
La Summitul de la Vilnius Georgia și Rep. Moldova au semnat acordurile de asociere și liber schimb cu UE, o mișcare îndrăzneață dar care are un potențial auto-distructiv pentru elitele politice ale acestor state deoarece le reduce acestora spațiul de manevră atât la nivel intern, cât și la nivel internațional internațional.
În primul rând, pe plan intern, observă Piet, ambele state au trebuit să implementeze reforme importante pentru a îndeplini cerințele europene (în problema corupției, de exemplu).
În acest context, stabilitatea macroeconomică impune sfârșitul măsurilor populare și birocratice cu care populația a fost obișnuită. În Rep. Moldova, în special, coaliția liberă de la putere se va confrunta cu alegeri cruciale toamna următoare când ar putea plăti pentru aceste reforme. Într-adevăr, sondajele sugerează că partidul comunist și coaliția liberală vor fi aproape la egalitate.
În al doilea rând, amenințările externe vin din partea Rusiei având în vedere decizia luată la Vilnius. Rep. Moldova se teme de o repetare a scenariului din Crimeea în interiorul granițelor sale. Autorul articolului amintește că, pe 18 martie, președintele parlamentului din regiunea transnistreană i-a cerut Rusiei să inițieze pașii legali pentru a anexa acest teritoriu.
Ca și în cazul Crimeei, populația care nu are încredere în autoritățile de la Chișinău sprijină acest apel.
Dată fiind situația ce remedii are Uniunea Europeană?
Dacă din perspectiva europeană diagnosticul e diferit pentru cele două state- amenințarea externă rusească în cazul Georgiei și prăbușirea instituțiilor interne în cazul Rep. Moldova, remediul este identic. UE trebuie să intervină și să ofere sprijin suplimentar ambelor țări având în vedere că populația locală nu s-a bucurat deloc de roadele reformelor de până acum.
Cu toate aceste, intențiile bune nu valorează nimic dacă nu sunt transformate în acțiuni concrete. Dacă noul regim de vize introdus de UE luna trecută- care le permite cetățenilor Rep. Moldova să călătorească liber în spațiul UE- este un pas în direcția corectă, ea pălește în comparație cu decizia recentă a Moscovei de a acorda cetățenie deplină oricărui vorbitor de limbă rusă din fostul spațiu sovietic.
De aceea, UE trebuie să investească mai mult în ambele economii. Piet subliniază că Bruxelles-ul a început să facă acest lucru când a decis să finanțeze gazoductul Iași-Ungheni care va reduce dependența energetică de gazul rusesc. Dar s-ar putea să fie prea puțin și prea târziu dacă populația Rep. Moldova nu observă o îmbunătățire în economie după deschiderea piețelor europene.
Remi Piet este asistent universitar în Politici Publice, Diplomație și Economie Politică Internațională la Universitatea din Qatar.
