La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 20 mai 2014 de deputaţii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Gheorghe Brega şi Corina Fusu privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 109 din 3 mai 2013, prin care au fost operate modificări în Legea cu privire la Curtea Constituţională şi în Codul jurisdicţiei constituţionale în partea ce ţine de statutul judecătorilor, competenţa şi procedura Curţii Constituţionale.
Prin legea contestată a fost instituită posibilitatea Parlamentului de a ridica mandatele judecătorilor Curţii Constituționale, în special, pentru ”pierderea încrederii”. De asemenea, a fost limitată competenţa Curţii şi instituite termene mai restrânse pentru examinarea sesizărilor.
Autorii sesizării au pretins că, prin legea contestată, judecătorii Curţii Constituţionale au fost privaţi de inamovibilitate, precum și competențele Curții Constituționale au fost reduse, fiind astfel încălcate prevederile Constituției ce garantează independenţa judecătorilor şi a autorităţii de jurisdicţie constituţională.
Curtea a menţionat că este inadmisibilă responsabilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale în faţa Parlamentului, al cărui activitate o controlează. O asemenea posibilitate generează un risc de presiune din partea Parlamentului în anumite cauze ce pot apărea în faţa Curţii, iar responsabilitatea în faţa acestuia poate pune presiune indirectă asupra unui judecător care să evite să ia decizii nepopulare sau care să ia decizii care vor fi populare pentru legislativ, pentru ca acesta să nu-şi „piardă încrederea”. Acest fapt este de natură să genereze suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor, aceştia fiind la libera apreciere a unui organ prin excelenţă politic, activitatea cărui se desfăşoară sub semnul politicianismului, existând pericolul de subordonare unor influenţe străine de scopul Curţii.
Mai mult, Curtea a constatat că este nonsens juridic ca mandatele judecătorilor Curţii Constituţionale să poată fi ridicate de Parlament de vreme ce nu Parlamentul desemnează toţi judecătorii Curţii. Chiar dacă judecătorii Curţii depun jurământul în faţa plenului Parlamentului, Preşedintelui şi Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta nu înseamnă că Parlamentul intervine ca factor de decizie în desemnarea lor, ci are natura unei proceduri solemne protocolare de învestitură şi de determinare a datei începerii exercitării mandatului de judecător.
În lumina celor expuse, ridicarea mandatelor judecătorilor Curţii Constituţionale de către Parlament reprezintă o imixtiune nepermisă în activitatea Curţii Constituţionale, altfel spus, o încălcare a principiului independenţei acesteia, şi este contrară principiilor inamovibilităţii şi independenţei judecătorilor săi [articolele 134 alin. (2) şi 137 din Constituţie].
