Adică Moldova de la Carpaţi la Nistru. În sfârşit poate se găseşte un istoric serios de la Chişinău sau de la Bucureşti care să le explice rătăciţilor că data apariţiei statului medieval Moldova nu poate fi stabilită cu precizie, că există zeci de interpretări şi controverse, că avem de-a face cu o problemă ce nu îşi va găsi niciodată rezolvarea în acest caz. Cât despre sloganul „Moldova Mare” şi mişcarea politică preconizată în această direcţie nu sunt foarte multe de spus. Moldova Mare s-a făcut de la Suceava la vale, nu de la Chişinău la deal şi oricum, la Iaşi mai nimeni nu vorbeşte ruseşte ca să îi poată înţelege pe propovăduitorii acestei idei şugubeţe.
Însă dincolo de obrăznicie avem de-a face cu foarte multă frică. O teamă care îi ţine pe aceşti oameni blocaţi într-un proiect fără niciun fel de viitor, blocaţi într-un dialog al surzilor alcătuit dintr-o bălmăjeală de date şi evenimente istorice amestecate într-un vălmăşag de neînţeles. Bine, printre ei sunt şi destui oportunişti, care îşi câştigă nişte bănuţi lipindu-se de un robinet cu bani necuraţi. Problema acestor oportunişti este că fac foarte mult rău răspândind această otravă în spaţiul public. S-a mai scris despre acest sindrom Stockholm de la Chişinău, al victimelor care au început să-şi idolatrizeze călăii.
