După reinstaurarea, în 1945, a regimului sovietic în Basarabia şi după încercările eşuate de colectivizare, în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 au fost deportate, în cadrul Operaţiunii “Iug” (Sudul), în jur de 36.000 persoane (9.864 bărbaţi, 14.300 femei şi 11.889 copii). Deportarea s-a făcut în Siberia (Kurgan, Tiumeni, Irkuţk, Habarovsk) şi în Kazahstan (Aktiubinsk, Jambul şi Kazahstanul de Sud), fiind asigurată de 24.000 de activişti de partid şi “lucrători operativi”, cu 1.500 vagoane de vite. Astfel era “rezolvată” nu numai deschiaburirea, ci şi deznaţionalizarea. Ceea ce îl va face pe Stalin să declare la un moment dat că “problema ţărănească este baza, chintesenţa problemei naţionale”.
