Nu ne vom concentra atenția asupra dezbaterii referitoare la criza din Ucraina, ci asupra exercitării puterii persuasive sau soft aplicate de statul rus în regiunea separatistă a Republicii Moldova. Reputația de jucător internațional și părinte protector (Maica Rusie) funcționează în raportul Moscovei cu liderii de la Tiraspol în sistem de retribuție. Rusia recompensează regiunea transnistreană pentru cumințenie, ascultare și loialitate prin ajutoare umanitare, prin asigurarea unor suplimente consistente pentru pensionari (chiar săptămâna aceasta Rusia a virat în contul separatiștilor 300 de milioane de ruble), prin furnizarea de gaz solicitând plată numai din partea Chișinăului, printr-o logică economică, așadar. Dar nu numai. Securitatea regiunii separatiste a Republicii Moldova este asigurată de Rusia prin menținerea forțelor militare, în ciuda obligațiilor internaționale pe care aceasta le are, invocate cu jumătate de gură de elita politică de la Chișinău.
Un instrument soft power pe care îl joacă Rusia prin intermediul Tiraspolului este asaltul continuu asupra celor opt instituții românești de învățământ din regiune: Liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, Liceul ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol, Liceul ,,Evrika” din Râbniţa, Liceul ,,Alexandru cel Bun” din Tighina”, Liceul ,,Mihai Eminescu” din Dubăsari, Gimnaziul din satul Roghi, Gimnaziul din Corjova şi Şcoala-internat din Tighina.
