Nesupunerea românilor din regiunea Cernăuţi faţă de chemarea la oaste a stârnit senzaţie în mass-media întregii regiuni. Chestiunea atinge o serie de resorturi şi mecanisme profunde şi trebuie văzută din toate unghiurile.
În primul rând trebuie spus că principiul respectării legilor stă la baza oricărui stat, abandonarea lui creează situaţii precum aceea din estul Ucrainei. Cetăţenii au drepturi şi obligaţii – iar legea încorporării din Ucraina este o lege valabilă şi care din punct de vedere juridic ar trebui respectată. Faptul că etnicii români din regiunea Cernăuţi au ales să afirme că nu doresc să respecte legea încorporării demonstrează lipsa ataşamentului acestor oameni faţă de statul ucrainean. În acelaşi timp, mass-media din regiune a subliniat mult prea apăsat faptul că românii din Cernăuţi nu doresc să plece şi să lupte împotriva rebelilor din Doneţk – în realitate nu doar etnicii români din această regiune au manifestat împotriva încorporării, ci şi etnicii ucraineni. Acest lucru trebuia spus mai limpede, pentru a nu fi lăsată impresia falsă că românii ar dori dezmembrarea statului ucrainean sau se pregătesc să înfigă un pumnal în spatele Kievului.
Am arătat deja că împotrivirea faţă de încorporare semnalează un ataşament minim faţă de statul ucrainean. În acelaşi timp, reacţia oficialilor ucraineni – „dacă românilor nu le place aici, atunci să plece” – demonstrează faptul că românii din Ucraina sunt percepuţi de oficialii statului ca un corp străin, ca un element de care se pot debarasa fără cel mai mic regret.