Republica Moldova continuă să rămână într-o stare de aservitate faţă de principala putere de la Est, Federaţia Rusă exercitându-şi controlul asupra sa pe toate palierele posibile, atât prin reprezentanţi politici, cât şi prin mijloace economice şi de propagandă. Orice încercare a statului de la Est de Prut de a se apropia de Uniunea Europeană atrage asupra sa sancţiuni de tipul stopării importului de produse alimentare, vinuri şi cereale din partea Rusiei, iar lipsa unei pieţe alternative de desfacere a produselor din Republica Moldova, suficient de mare încât să contrabalanseze piaţa de desfacere din Rusia, o obligă pe aceasta să nu se îndepărteze de fostul stat sovietic care pare acum că lansează o nouă strategie, mult mai eficientă, ca urmare a Doctrinei Putin, de reiniţiere a unui imperiu căzut.
Republica Moldova reprezintă punctul în care se întrepătrund interesele Vestului cu Rusia asupra unei zone care a fost în mare parte sub control rusesc. Mai mult, putem spune că este un „stat tampon” între Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană. Însă această bătălie, atât geoeconomică, dar şi geopolitică, are repercursiuni majore asupra nivelului de trai al cetăţenilor.
Deşi Constituţia Republicii Moldova din 1994 prevede dreptul la suveranitate şi independenţa faţă de oricare alt stat, în realitate lucrurile sunt mult mai complicate, asta deoarece există anumite instrumente prin care Federaţia Rusă îşi exercită controlul, în mod indirect. În urma semnării Acordului de Asociere dintre Ucraina, Georgia şi Republica Moldova cu Uniunea Europeană, liderii de la Moscova au oprit importul de fructe din Republica Moldova, provocând dezechilibre în economia statului ale cărei efecte încă nu se resimt în întregime.
Nu este primul caz de ameninţare externă asupra Chişinăului, însă cu toate acestea, pare să sugereze o schimbare de atitudine a Kremlinului față de cooperarea economică dintre foștii săi sateliți și Uniunea Europeană. Prin urmare, avem de-a face cu o schimbare în strategia Moscovei.
Mai mult decât atât, propaganda rusească internă are impact major asupra antreprenorilor din fosta URSS, deciziile politice faţă de cele trei state vecine care în trecut au aparţinut blocului comunist fiind motivate prin protecţia intereselor de piaţă ruseşti. În Rusia se pistonează din ce în ce mai mult pe ideea că cele trei state care au semnat acorduri de asociere cu UE ar putea deveni porţi de acces ale produselor europene pe piaţa rusească, destabilizând-o, motiv pentru care importurile din aceste direcții trebuiesc sistate.
Însă economia subterană atinge cele mai înalte cote în ceea ce priveşte investiţiile ruseşti, fiind încă un instrument prin care se deţine controlul atât asupra companiilor din interiorul Federaţiei, cât şi a celor din statele vecine[1]. În aprilie 2014, Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova a deschis noi dosare în cazulunor reţele de spălare de bani în care erau implicaţi judecători corupți, prin intermediul cărora au fost transferate, în intervalul 2010-2013, cel puţin 18,5 miliarde de dolari din Federaţia Rusă în conturi fictive din ţări care constituiau adevărate paradisuri fiscale[2] (Cipru, Elveţia, Singapore, etc.). Capacitatea de a influența interesele de afaceri locale într-un număr de țări occidentale s-a dovedit a fi destul de utilă pentru Rusia, deoarece a încercat să ocolească astfel sancțiunile impuse de UE.
Având în vedere toate barierele întreprinse asupra Republicii Moldova de a se integra în UE, există suficiente motive să credem că Rusia a început să privească acest mic stat ca pe un instrument principal împotriva competiţiei cu Occidentul. Prin urmare, mai degrabă decât a încerca să obțină o influență directă asupra Guvernului Republicii Moldova sau de constrângere a Chișinăului în aderarea la propriile proiecte de integrare regională coordonate de către Moscova,Rusia ar putea în schimb să construiască o influenţă indirectă asupra actorilor interni din Republica Moldova. Odată ce aceşti actori vor fi cooptaţi în întregime, Moscova speră că astfel va face lobby pentru interesele ruseşti atât acasă, cât şi în Europa. Rămâne însă de văzut dacă Uniunea Europeană se va implica mai activ în chestiunile de politică de la frontiera sa estică, sau va asista pasiv la derularea evenimentelor în contextul cărora o veche ameninţare eurasiatică revine pe scena internaţională.
Autor: Radu Pătrașcu, pentru InfoPrut
[1]Ledeneva, Alena,Unwritten rules. How Russia really works, Centre for European Reform, 2001
[2]Minzarari, Dumitru, Russia Likelyto Review Its Strategy Toward Moldova, The Jamestown Foundation, 23 iulie 2014