Aşadar, este oficial: referendum în septembrie, alegeri parlamentare şi prezidenţiale în noiembrie. AIE joacă tare. Ca în campionatul englez, unde se practică un fotbal dur, la limita regulamentului. Dar pentru că arbitrul nu semnalează henţ, partida poate să continue.
AIE ÎNSCRIE ÎN POARTA PCRM
Disputa politică moldovenească devine tot mai captivantă. Suspansul creşte pe zi ce trece. Se joacă periculos pe un teren lunecos, unde rişti oricând sau să te accidentezi, sau să încasezi un cartonaş galben. Dacă nu unul roşu chiar. Surprinzător însă, jucătorului, avertizat până mai ieri să nu forţeze, să menajeze adversarul şi să evite intrările incisive, i s-a dat voie să alerge în voie. Şi acesta, ca rezultat, a marcat joi un gol în poarta adversarului. Pentru moment, scorul în meciul cu PCRM este 1- 0 în favoarea AIE.
Şi când te gândeşti că încă nu demult Comisia de la Veneţia crea impresia că nici nu-l aude pe Mihai Ghimpu care se pronunţa categoric pentru un referendum constituţional. Experţii ei păreau de neclintit. Au pus piciorul în prag şi au decis că Legea Supremă poate fi amendată doar de Parlament printr-o majoritate calificată. Mai apoi, câteva săptămâni bune, au insistat să li se respecte recomandarea, sugerând că orice altă cale ar fi nelegitimă. Apoi, s-a produs o răsturnare de situaţie uluitoare, ca în filmele holywoodiene, când personajul central, la un pas să moară în final, compromis şi hulit de toată lumea, nu numai că scapă cu viaţă, ci şi dovedeşte că este un erou fără frică şi prihană.
Pe neprins de veste, şi-a schimbat părerea toată lumea bună de pe bătrânul continent. Şi Comisia de la Veneţia, şi Consiliul Europei, şi Uniunea Europeană. Cum se face oare că s-au sucit toţi laolaltă?
În a doua jumătate a lunii mai, evenimentele au luat o turnură atât de neaşteptată, încât cauzele care au determinat Europa să-şi revizuiască poziţia nu au fost lămurite până la capăt. Marian Lupu afirma că instituţiile comunitare au acceptat referendumul numai în momentul în care s-au convins că PCRM refuză orice compromis. Unii observatori consideră că un rol important l-a jucat Josette Durrieu, coraportorul APCE pentru Republica Moldova. Alţii fac aluzie la baronesa Emma Nicholson, pe care Mihai Ghimpu a avut ingeniozitatea s-o numească în funcţia onorifică de Înalt Reprezentant al Republicii Moldova pentru integrare. Cred că au dreptate cu toţii. Dar numai până la un punct.
Şi Josette Durrieu, şi Emma Nicholson sunt, fără doar şi poate, personalităţi de prima mână în politica europeană. Cuvântul lor contează, bineînţeles. Dar nu este suficient, totuşi, ca să întoarcă îndărăt cursul UE. Ca toate instituţiile comunitare să-şi schimbe simultan poziţia faţă de situaţia constituţională din Republica Moldova, trebuia să se întâmple ceva din cale afară.
ÎNTÂLNIREA FILAT-MERKEL A FOS DECISIVĂ
Cred că lucrurile au luat o întorsătură nouă în urma negocierilor purtate de Vlad Filat la Berlin cu Angela Merkel. Au contat şi celelalte vizite pe care le-a efectuat în ultimul timp premierul în Occident. Însă întâlnirea sa cu şeful guvernului german a fost, se pare, decisivă. Agenţiile de presă au transmis că în discuţiile cu omologul său de la Chişinău, cancelarul s-a interesat „de situaţia politică din Moldova” şi, fiţi atenţi, de „reforma Constituţiei, propunerile ce există, dar şi despre stadiul dialogului cu Comisia de la Veneţia”.
Germania este o forţă discreţionară în Europa, singura capabilă să dea rapid peste cap o atitudine oficială luată deja de instituţiile comunitare. Din acest punct de vedere, Vlad Filat, neîndoios, a repurtat la Berlin o victorie diplomatică incontestabilă cu certe repercusiuni benefice asupra evoluţiilor politice ulterioare de la noi.
De remarcat că la doar trei zile de la întâlnirea dintre premierul moldovean şi cancelarul german, la Chişinău a sosit, cu un mesaj extrem de încurajator, Ştefan Fule, Comisarul European pentru Extindere si Politica Europeana de Vecinătate. Încă după trei zile, la 19 mai, Comisia de la Veneția și Consiliul Europei, lăsând toată lumea cu gura căscată, s-au arătat dispuse să accepte modificarea art. 78 din Constituția Republicii Moldova prin referendum.
A contat, se pare, şi diplomaţia de culise a Bucureştiului care, punându-se în mişcare, mai cu seamă în ultimul timp, a pledat în marile cancelarii occidentale nu numai cauza Chişinăului, ci şi cea a Alianţei pentru Integrare Europeană. În consecinţă, treptat, în ciuda crizei care bântuie Europa, factorii comunitari au fost sensibilizaţi şi obligaţi să accepte o abordare mai flexibilă pentru a promova valorile democratice în Republica Moldova şi a susţine, cu un plus de consistenţă, coaliţia de guvernământ.
SECRETARUL GENERAL AL CE CONFERĂ LEGITIMITATE DECIZIEI AIE
Şi încă ceva. Liderii AIE au anunţat calendarul electoral în prezenţa lui Thorbjorn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei. Vizita sa nu este întâmplătoare. El a venit în Republica Moldova pentru a conferi legitimitate deciziei comune adoptate de coaliţia de guvernământ. Acest fapt dovedeşte că Alianţa are nu numai girul, ci şi sprijinul total şi concret al Europei pentru strategiile sale politice.
Pe de altă parte, se vede că UE, dar şi SUA sunt îngrijorate de urzelile Rusiei împotriva Chişinăului. Trezeşte suspiciuni faptul că în ultimul timp mass-media de la Moscova reproduce, ca la comandă şi cu obstinaţie, de parcă s-ar învârti o placă stricată, afirmaţiile lui Vladimir Putin, potrivit căruia Republica Moldova ar fi al doilea Kârgâzstan. Miroase a diversiune. Ceva coace în Rusia contra noastră.
Pe acest fundal, la începutul lunii iunie, în paginile oficiosului Kremlinului, „Rossiiskaia gazeta”, a apărut un comentariu în care se susţine că dezordinile de la 7 aprilie 2009 ar putea să se repete în curând în urma disputelor încinse dintre puterea democratică şi opoziţia comunistă. Singura soluţie pentru ţară în această situaţie, sugerează cotidianul moscovit, este „cea de-a treia forţă”, reprezentată de Valeriu Pasat care ar fi, chipurile, o alternativă AIE şi PCRM.
Lucrurile se precipită, fapt ce constrânge Europa să-i permită Chişinăului să acţioneze la limita regulamentului. Dar fără a comite henţ, fireşte. Anunţându-şi decizia comună, AIE şi-a aşezat cu inteligenţă echipa în teren, a impus adversarului jocul său, a dejucat planurile subversive ale PCRM de a rupe echilibrul social prin tulburări stradale şi a preluat iniţiativa. Dar meciul încă se dispută. Scorul final îl vom afla în noiembrie.
Sursa: bogatu.voceabasarabiei.net