Republica Moldova se află într-un context istoric de care va depinde viitorul următoarelor generaţii, iar dilema identitară cu care se confruntă statul în acest moment va avea, cu siguranţă, repercusiuni asupra nivelului de trai al cetăţenilor. Schimbările geopolitice majore care au loc în spaţiul ex-sovietic, motorul principal al acestora fiind Rusia, vor influenţa, într-un fel sau altul, întreaga Europă (şi nu numai).
În contextul actual ne confruntăm cu o superputere a cărei doctrină este una neintervenţionistă, cu o Rusie care beneficiază de pe urma retragerii americane de pe continentul european şi a pivotului către Asia-Pacific, cu o diluare a identităţii statale şi a naţionalismului înţelese greşit de către ţările din Est pentru a respecta statutul de membri UE, dar totodată, cu un naţionalism în revenire în Europa de Vest. Iar nu în ultimul rând, cu o Germanie care joacă la două capete de pod, dovadă clară că principiile idealism-liberalismului au fost abandonate iar lumea se ghidează după un realpolitik specific secolului XX.
În această lume în care conflicte militare deschise au împânzit mapamondul (Rusia-Ucraina, avansul Statului Islamic în Orientul Mijlociu, conflictul din Fâşia Gaza, instabilitatea din Libia) mai mult decât oricând în ultimii 20 de ani, alte conflicte îngheţate sunt la un pas de a izbucni. Printre acestea, enumerăm Nagorno – Karabah, separatismul din provincia Karapakia a Uzbekistanului pe criterii etnice[1], separatismul din Kazahstan (oraşul Ust-Kamenogorsk şi regiunile de la nord-est fiind la un pas de a se desprinde de stat[2]), iar cel mai important, ceea ce ne interesează pe noi ca stat, problemele teritoriale care au la bază principii etnice cu care se confruntă o regiune care a aparţinut României și care corespunde în mare parte a ceea ce este astăzi Republica Moldova.
Situaţia de peste Prut am putea spune că se ameliorează, în ciuda faptului că locuitorii acestui teritoriu au o memorie istorică pierdută în timp, neştiind cui aparţin, în fapt, cauza fiind parcursul tumultuos al evenimentelor care au marcat ultimii două sute de ani şi limitarea accesului la cultura populară românească (vezi limitarea accesului la educaţie în limba română, în primul rând pe cale literară, prin interdicţia de cărţi[3]). Însă progrese vizibile se fac, iar deşi paşii sunt mărunţi, suntem martorii unor schimbări care se produc în cel de-al doilea stat românesc și care întăresc speranţele că într-o zi, istoria îşi va regla de la sine mersul natural al lucrurilor: adoptarea limbii române ca fiind limba oficială de stat, sărbătorirea zilei naţionale a limbii române pe ambele maluri ale Prutului, bursele de educaţie acordate de statul român tinerilor din Republica Moldova pentru a studia în România, donarea a o sută de microbuze de către guvernul României pentru şcolile din Republica Moldova[4], iar exemplele nu se opresc aici.
Astfel, luând în considerare starea lucrurilor la care s-a ajuns până în momentul de faţă, există câteva scenarii posibile privind viitorul statului de la Est de Prut.
I. Scenarii foarte probabile
- Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană (scenariu pozitiv). Lucru realizabil doar printr-o implicare mai mare atât a Bruxelles-ului sub formula unei voci unitare, dar şi a României prin oferirea de ajutor financiar, legislativ şi instituţional care să favorizeze accesul Republicii Moldova la Uniune. De precizat, în acest caz, este că România joacă un rol-cheie în parcursul european pe care statul vecin îl are de realizat. Pe de altă parte, stoparea acţiunilor ofensive ruseşti este un factor-cheie, acţiuni ce nu constă doar în utilizarea unor elemente militare, dar şi a pârghiilor politice de tipul referendumurilor pentru separare şi a propagandei rusofile.
- Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Eurasiatică (scenariu negativ). Substanţa de bază a Uniunii Europene cunoaşte o descendenţă tot mai pregnantă în ultimii ani, accentuată fiind de criza economică generată în 2008. Astfel, pe termen mediu (3-5 ani), statele europene devin din ce în ce mai preocupate de politicile naţionaliste, iar Bruxelles-ul va deveni un simbol învechit al unităţii europene. Mai mult, eschivarea Germaniei de a participa la adoptarea unor sancţiuni mai serioase împotriva Federaţiei Ruse pentru acţiunile sale din Ucraina (sancţiuni atât economice, cât şi militare), laolaltă cu neintervenţionismul american pe cale directă (militară, nu doar la nivel economic şi de intelligence), vor transforma Republica Moldova într-un stat fără perspectiva vreunei alianţe care să îi confere protecţie la nivel regional. Economic, Rusia reprezintă o importantă piaţă de desfacere pentru produsele moldoveneşti, iar parteneriatele energetice cu Bucureştiul, de tip Iaşi-Ungheni, nu vor mai fi suficiente pentru a acoperi nevoile interne ale cetăţenilor de la Est de Prut. Profitând de acest abandon de care se va izbi Republica Moldova, pe termen lung (15 ani), Kremlinul va forţa separatismul transnistrean şi pe cel din Găgăuzia (federalizarea Republicii Moldova), similar scenariului din sud-estul Ucrainei, lucru ce va împinge mult mai mult Republica Moldova sub umbrela Moscovei.
- Ocuparea totală a Republicii Moldova de Către Federaţia Rusă (scenariu negativ). Este o continuare a scenariului prezentat anterior, adăugând faptul că Rusia are şanse de a redeveni o putere globală importantă. Singurul lucru care va permite acest lucru este continuarea doctrinei Obama pe termen mediu (3-5 ani) sau, cel puţin, până la viitoarele alegeri americane din 2016. Pe termen lung, situaţia poate degenera doar în cazul în care următorul mandat la Washington va fi deţinut tot de către democraţi, ale căror principii izolaţioniste, similare doctrinei Roosevelt de la începutul secolului trecut, sunt aplicate şi în această nouă eră în care lumea are din nou nevoie de un „poliţist al planetei” care să readucă la viaţă principiile democraţiei care par a fi îngropate în „ţărână” prin violarea principiilor dreptului internaţional şi al suveranităţii statelor vecine.
- Unirea Republicii Moldova cu România (scenariu pozitiv). Implicarea tot mai accentuată a statului românesc şi sprijinul tot mai mare al guvernului de la Bucureşti pentru Chişinău este unul din factorii cel mai importanţi în vederea realizării unui proiect de o asemenea anvergură. Însă aceste lucruri depind, în mare măsură, de politicile adoptate de către noua conducere care se va instala la Cotroceni începând cu anul viitor, linia ierarhică în cadrul instituţiilor de stat precum guvernul, justiţia şi serviciile secrete fiind dirijate de către aceasta. Mai mult, activitatea ONG-urilor ce militează pentru unire trebuie intensificată, programe precum „Acţiunea 2012” trebuiesc continuate, iar substanţa politică ce va sta la baza viitoarelor proiecte de acest gen va fi emisă, în primul rând, de către noua putere. Pe plan extern, trebuie amintit faptul că atât implicarea mai mare a Uniunii Europene pentru facilitarea integrării, cât şi iniţierea unor acţiuni mai vizibile din partea Statelor Unite, sunt elemente capitale pentru ca Republica Moldova, un punct geostrategic important având în vedere că se află la confluenţa dintre două lumi, să poată intra în Uniunea Europeană… prin România.
(Va continua)
Autor: Radu Pătrașcu, pentru InfoPrut
[1] Goble, Paul, Moscow Set to Use Karakalpak Separatism Against a Pro-Western Tashkent, publicat în The Jamestown Foundation la data de 12.08.2014, accesat în data de 2.09.2014 link: http://www.jamestown.org/regions/centralasia/single/?tx_ttnews%5Btt_news%5D=42744&tx_ttnews%5BbackPid%5D=53&cHash=f0eb1e49246126cca8b69daa7a8662d7#.VAXIZdd_uSo
[2] Ovozi, Qishloq, A Tale Of Russian Separatism In Kazakhstan, Radio Free Europe, August 3, 2014, accesat la data de 2.09.2014 link: http://www.rferl.org/content/qishloq-ovozi-kazakhstan-russian-separatism/25479571.html
[3] Modiga, Iulia, Câte 17 cărţi în limba rusă şi numai câte 2 în limba română pe cap de locuitor în Rep. Moldova, publicat în InfoPrut la data de 25.08.2014, accesat în data de 2.08.2014 link: http://www.infoprut.ro/2014/cate-17-carti-in-limba-rusa-si-numai-cate-2-in-limba-romana-pe-cap-de-locuitor-in-rep-moldova.html
[4] Joiţa, Viorica, România va dona 100 de microbuze pentru școlile din Rep. Moldova, publicat în InfoPrut la data de 02.09.2014, accesat în data de 02.09.2014 link: http://www.infoprut.ro/2014/romania-va-dona-100-de-microbuze-pentru-%C8%99colile-din-rep-moldova.html
