II. Scenariu puţin probabil (marcat de evenimente de tipul „black swan”)Schimbarea lui Putin, ruperea Rusiei, integrarea europeană-euroatlantică a Rusiei de Vest, de unde rezultă eliminarea completă din joc a fostului imperiu de la Răsărit şi a influenţelor sale.
Pe termen mediu (în următorii 3-5 ani), luând în calcul interesele Uniunii Europene de a-şi extinde piaţa de desfacere, însă şi importanţa Republicii Moldova ca zonă geostrategică pentru NATO, Occidentul, în frunte cu Statele Unite, vor susţine integritatea Republicii Moldova, iar orice pierdere teritorială pe care o va suferi statul est-european va fi doar temporară, Rusia neavând capacitatea de a administra teritoriul respectiv. Tensiunile din prezent nu mai pot continua pe termen lung, întrucât Occidentul prezintă mare interes pentru Ucraina şi Republica Moldova, fiind vecinătatea apropiată a Uniunii Europene. Astfel, atât Bruxelles-ul, cât şi Washingtonul, pentru a ajuta Republica Moldova să devină membru al UE, vor fi nevoite să acorde un nou „plan Marshall” de întrajutorare. Însă înainte de primirea acestui pachet subvenţional, Republica Moldova va trebui să treacă prin reforme care o vor îndepărta de Federaţia Rusă, ţară ce a reprezentat pentru multă vreme piaţă de desfacere pentru produsele sale. În urma acestui pachet subvenţional economic şi de reforme, drumul Republicii Moldova către Uniunea Europeană va fi înlesnit. Însă pentru a se putea derula fără probleme implementarea subvenţiilor străine în diverse sectoare economice moldoveneşti, graniţa dinspre Est trebuie fortificată, iar Republica Moldova în momentul de faţă nu poate asigura militar această izolare faţă de Rusia din cauza instabilităţii separatiste ce poate conduce în orice moment la deschiderea focului în estul ţării. Astfel, NATO va fi nevoit să trimită trupe pe teren pentru întărirea frontierei. Din acel moment, Rusia va avea trupele NATO la graniţă, aproape de Moscova.
În ceea ce priveşte furnizarea gazului rusesc către Europa, există şi în acest caz două scenarii probabile:
a) Rusia va înceta furnizarea gazului către Europa, însă economia sa se va prăbuşi deoarece cea mai mare rată a exporturilor de gaz merg către bătrânul continent: Germania (uzine de Mercedes), Bulgaria (care depinde în proporţie de aproape 100% de importul de gaz rusesc), Ucraina, Belarus, etc.[1]; astfel, Rusia îşi va pierde cea mai mare piaţă de desfacere, economia va fi grav afectată, siguranţa socială a locuitorilor săi se va deteriora, nivelul de trai va scădea dramatic, iar Vladimir Putin îşi va pierde din popularitate. Pe termen mediu, Moscova va face apel la forţa armată pentru ca actuala elită politică să se menţină la putere, însă pe termen lung, în Rusia se vor isca revoluţii ce vor conduce la fragmentarea ţării în state de mici dimensiuni. Deşi este singura ţară din lume care se poate întreţine singură din propriile resurse naturale (exceptând poate Statele Unite), independenţa sa din punct de vedere al importurilor străine nu o vor salva deoarece Rusia nu are capacitatea şi coeziunea instituţională internă pentru a asigura, în lipsa exporturilor de gaz către Europa, dezvoltarea industrială şi asigurarea protecţiei sociale şi a serviciilor.
b) Rusia va continua furnizarea de gaz către Europa chiar şi în actualele condiţii, deoarece va fi nevoită să aleagă răul cel mai mic pentru a nu suferi pierderile economice menţionate anterior. Singurul lucru pe care îl poate folosi Rusia în folosul său este să crească preţul gazului, însă nici această creştere nu poate fi exagerată din cauza că în acest caz, cumpărătorii nu şi-ar mai permite importurile cantităţilor necesare atât consumului intern al propriilor state, cât şi cantităţii necesare Rusiei de a fi vândută.
În privinţa sancţiunilor impuse de către Occident, Federaţia Rusă are foarte mult de suferit din cauza izolării. Numeroase conturi au fost blocate, iar Putin nu va mai beneficia de sprijinul unor importanţi oameni de afaceri din anturajul său. Astfel, pe termen lung (în următorii 10-15 ani) se vor crea mai multe grupuri de interes ce vor unelti asupra înlocuirii sale de la conducere. Mai mult, securitatea pe plan intern se va degrada, întrucât terorismul din Caucazul de Nord va creşte în intensitate, pe fondul instabilităţii proaspăt create în interiorul puterii de la Moscova. Anumite grupuri de politicieni vor fi tentate să susţină şi să folosească reţelele teroriste din Daghestan şi din celelalte republici Nord – Caucaziene pentru a submina autoritatea lui Vladimir Putin şi poziţia sa stabilă de „mână de fier” în rândul populaţiei. Din acest moment, ţara se va confrunta cu un haos intern ce va conduce la dezmembrarea Federaţiei.
În ceea ce priveşte SUA, pe fondul noii instabilităţi a Rusiei în plan intern, va mări prezenţa trupelor la graniţa dintre Ucraina, Republica Moldova şi Rusia şi mai mult, pe căi diplomatice, îşi va oferi sprijinul economic şi militar pentru anumite regiuni ale Rusiei „suprimate” de acţiunile armate violente ale autorităţilor de la Moscova. De asemenea, Uniunea Europeană va lansa noi oferte de pachete economice şi ajutor administrativ pentru zonele din Rusia ce caută deja obţinerea independenţei, asemănător politicilor Regiunii Extinse a Mării Negre. Mai mult, Bruxelles-ul va lansa ideea posibilităţii de aderare în Uniune a viitoarelor state ce urmează a se rupe de Federaţia Rusă.
În noul context geopolitic, Republica Moldova va intra, alături de Ucraina, în vizorul UE într-o mai mare măsură decât în prezent, iar prezenţa trupelor militare ruseşti în Transnistria va deveni din ce în ce mai lipsită de relevanţă. Rusia nu va mai putea susţine nicio acţiune externă, întrucât din acest moment se confruntă cu grave probleme pe plan intern, fiind la un pas de dezmembrare. Crimeea va fi primul teritoriu ce va ieşi de sub Rusia, iar printr-un nou referendum, cetăţenii peninsulei vor vota în favoarea alipirii la Ucraina şi a orientării către UE. Opţiunile de vot către Vest vor fi în creştere, deoarece locuitorii de aici nu vor dori să meargă către un stat ce se află acum pe un butoi de pulbere, cu o economie în declin. Aceştia vor alege calea Vestului, de unde vin ajutoare economice masive.
În noile condiţii, Rusia va pierde controlul Caucazului de Nord, care va deveni factor de instabilitate în regiune. Dealtfel, va pierde controlul asupra Siberiei, întrucât nu va avea capacitatea de a gestiona teritoriul ce se află acum în atenţia Chinei. China este ţara care va profita de situaţie si fiind forţată de nevoile tot mai mari de consum intern, va da drumul peste graniţă la un număr uriaş de emigranţi ce vor căuta locuri de muncă în Siberia, sub umbrela companiilor chinezeşti ajunse în regiune. Rusia va permite infiltrarea companiilor din China în Siberia, deoarece va fi dependentă acum de ajutor extern. Cu un control al resurselor de către corporaţii din China, cu un procentaj aproape de maxim al lucrătorilor chinezi ce reprezintă principala forţă de muncă în fabricile din Siberia, prezenţa statului rus în această zonă va fi doar formală, în realitate, diminuată.
Astfel, Europa nu va mai negocia cu Moscova pentru importurile de gaz, ci direct cu Beijingul, care într-o formă indirectă, va deţine controlul asupra Siberiei. Rusia va fi nevoită să accepte orice înţelegere între statele din Europa şi autorităţile de la Beijing, întrucât nu mai deţine controlul în majoritatea teritoriului său. Drept rezultat, singurul teritoriu controlat de Moscova, pe termen lung, va rămâne doar partea europeană a Rusiei.
Însă clasa politică de la Kremlin a pierdut popularitatea în rândul propriilor cetăţeni, iar orice acţiune a sa va fi lipsită de legitimitate. Elita politică s-a dovedit a fi incapabilă, iar ambiţiile Rusiei de a se extinde, în secolul XXI, au costat ţara dezmembrarea sa. În aceste condiţii, vor fi tot mai multe voci în actuala Rusie care vor dori integrarea teritoriului rămas în Uniunea Europeană. Occidentul va veni atunci cu noi pachete economice atractive şi de ajutor, iar în urma unui referendum, majoritatea populaţiei va decide să se meargă către Vest, pentru refacerea nivelului de trai şi ieşirea din sărăcie. Cu o Rusie de Vest ce se îndreaptă către UE, NATO va profita de context şi îşi va mări prezenţa în zonă pentru a asigura stabilitatea şi securitatea, deoarece armata rusă va fi ineficientă şi slab organizată, lipsită de fonduri. Prin urmare, pe termen lung, Moscova va fi nevoită să facă apel la NATO pentru a o ajuta să revină la o situaţie de stabilitate acceptabilă.
Din acest moment, drumul Rusiei de Vest către Uniunea Europeană şi către NATO va fi inevitabil. De menţionat este că scenariul prezentat în aceste pagini este asemănător cu cel propus de către republicanii din Statele Unite, care au promovat, după 1990, fragmentarea Rusiei şi nu s-au oprit doar la căderea imperiului sovietic şi a Cortinei de Fier.
Pentru moment, nimeni nu poate preciza cu exactitate care din scenariile detaliate anterior vor avea loc, iar posibilitatea oricăruia dintre ele, dar şi a altora noi, nu este exclusă. Un lucru este sigur însă: România trebuie să se implice activ în ajutorarea Republicii Moldova, întrucât cele două state sunt legate printr-o cultură comună şi o limbă comună. Doar istoria este cea care a transformat Prutul într-o graniţă în interiorul unei singure ţări. Însă acum poate a sosit timpul ca istoria să se rescrie şi să revină pe făgaşul ei normal.
Citiți aici prima parte a studiului
Autor: Radu Pătrașcu, pentru InfoPrut
[1] Cat de dependenta e Europa de gazul rusesc, publicat în inCont.ro, link: http://www.incont.ro/infografice/cat-de-dependenta-e-europa-de-gazul-rusesc.html accesat la data de 02.09.2014
